Quick post

Ma mut.
Pe Wordpress cica.
Mai am de lucru ...http://hardcoreneeds.wordpress.com/

classical gas

Sa te sacrifici inseamna sa iti arunci o mare parte din suflet si din viata in vant, sa arunci cuvinte, sa te razbuni pe tine insuti...

Sa iubesti inseamna sa te pierzi, sa te uiti. Si o faci, pentru ca asta e cel mai frumos lucru care ti se poate intampla, te imparti in zeci de bucati ca sa ii oferi celuilalt hrana. Asta este cel mai frumos lucru, sa respecti, sa duci grija, sa mangai, sa protejezi, sa admiri sclipirea care sta la baza lumii, sclipirea constiintei, a existentei...

Ce vor toti filosofii astia de la noi? Sa ii iubim. Neliniste metafizica, sa privesti un copil in ochii mari, miscarea e... absoluta. N-avem nimic al nostru, decat ceea ce simtim, si atunci... nu trebuie sa ne incredem in simturi.

"Cat aveam sa imi repet intrebarea la nesfarsit..."

De ce am mai iubi? " e un sistem frumos, sau nu e nimic."

Ca sa nu fim nevoiti sa spunem ca...

" sunt singur acum, dupa miezul noptii, in tot cuprinsul pamantului."

Ingrat.

"Si eu care credeam ca ma iubesti doar pe mine."

As vrea sa iti fi spus asta la momentul potrivit. Dar acum i-o spun altcuiva.
As vrea acum sa stau intre milioane de pereti, sa nu mai dau cu ochii de ai tai, blesteme, imi e frig cand ma privesti... ti-as trata toate bolile, numai sa ma lasi in pace. Pleaca. Ia-le pe toate celelalte in brate, excita-le, ce frumos stii sa minti. Frumos stii sa saruti si pe obraz.

Te detest pentru ca eu chiar credeam ca ma iubesti numai pe mine.

(pentru un M)

You

You should probably hear me unless you are high...
You should probably see me unless it is raining…
You should probably smell my skin fragrance unless you are not around…
You should probably speak to me because I’m not fine.

You should have been there so you can miss me now, just missed me being the best that I can.
You should have been there because I used to be perfect, and now I am better.
But better is awful when there’s no one to appreciate that…

lucrare de doctorat

Psihotraumatologia studiaza cauzele si efectele traumelor psihice, axandu-se atat pe preventie cat si pe reabilitare si terapie. Gottfried Fischer si Peter Riedesser pornesc de la prezentarea unei istorii a noului domeniu, cercetarea, teoria si practica ce stau la baza lui, prezinta trauma psihica in calitate de categorie etiologica si abordeaza fenomenologia situatiei traumatice. Apoi, autorii descriu cercetarile consecintelor traumei, tipologia situatiilor traumatice si strategii de cercetare a psihotraumatologiei.
[m-am depasit pe mine insami gasind asta pe google]

pai psihotraumatologia nu este o stiinta concomitent exacta cu alte stiinte logice cum ar fii prelumetalurgia dura care de fapt este un factor influentat de alti factori prelumatulargializati din categoria cocnus anus si se regaseste in toate fiintele cu sinapse libere si nu legate
[prelumatulargializati.
asta e de spanzuratoare
nici nu pot sa il pronunt]

gadilomonstruoza este o boala simptomatica, neaparat cauzata de factori externi, uneori ducand la grave tulburari mentale si ale echilibrului, negasindu-se niciun tratament aplicabil pe cale orala sau injectabila, ramanand calea abstinentei de la gadilare prelungita si pauze mari in respiratie.
[cu detalii revin in urmatoarea mea lucrare:simptomatologia gadilomonstruozei]
[boala poate sa fie simptomatica sau asimptomatica...dar despre asta in a doua urmatoarea mea lucrare:gadilomonstruoza acuta, cronica si un complex de boli asimptomatice asociate acesteia]
"nu-i rares, ca iti dezvoltam ideea pana la repulsie."

[asta pentru cine are sinapsele destul de bine dezvoltate incat sa inteleaga ca gadilomonstruoza ramane obiectul meu de studiu si ca ce am scris mai sus a fost o sfortare a genialului meu creier plin de circumvolutiuni incercand sa mai umple seara. seara buna!]

o facem special...stii tu

Ma dau cu capul de doua tocuri pana ajung la baie...
Cu vreo ora in urma nu imi puteam tine capul pe umeri, il balabaneam usor si mi se mai asezau ideile, ma scuzi daca gresesc... ar trebui sa stii mai bine ca mine, caci te tineam de mana ca sa nu ma impiedic si sa cad in fata vreunei perechi de faruri rautacioase.
A fost bine, m-am descurcat, iata-ma acasa, imi dau drumul la gura, toti cred ca sunt bine, toti cred ca sunt fericita. Eu cred?
Eu sunt?... Tu cine??...
Ba ma vezi? te cred. Ma crezi? te aud. M-asculti? te vad...
Nici urma de normal in capul meu...Am mainile moi, sar din 300 si realizez ca nu mai am genunchii si gleznele la fel de rigide ca de obicei, ma indoi... Nu-mi da drumul la mana!!!
Ma impiedic... Mi se impiedica degetele in timp ce scriu, cred ca o sa stiu maine ca ce am facut acum n-am sa mai fac a doua oara, asa, intr-o doara, pot sa jur ca inca sunt pe drum. Cred ca am pus prea mult OAU in toata treaba asta, daca ma ia durerea de cap? Jnebun? Trebuia sa las mai mult suc de portocale in sticla aia, sa las mai multa stare de bine, mai multe de la mine...

Bufonul.

Tragedie.
Neputincioasa privesc...la tine. Si incerc sa vad dincolo de oglinda, incerc sa vad ce nu imi poti da, cum nu poti fi ca mine, dar mi-e frica sa sparg oglinda, am impresia ca mor.
Cu ochii larg deschisi, vad totul numai ce nu trebuie, nu. Cu ochii larg deschisi privesc la o lume peste care cade grea si aspra toamna. Ramuri goale, de pe care se scutura frunzele-ngalbenite parca de timp, ramuri goale ce-mi zgarie cerul, se incalzesc in soarele de-amiaza, mor...
Mor eu sau ele?
Si parca acum cateva minute eram mai vie ca oricand: Hai, Ami, da-te! Hai, ca nu e chiar atat de inalt!
Am vazut lumea lui de sus... si am coborat. Si am tipat din tot sufletul, desi a fost prea scurta senzatia...s-a scurs prin mine si s-a pierdut. O data, de doua ori, a treia oara mi-a placut la nebunie. Radeam. Si totul se scufunda usor in lumina soarelui, totul parea frant de vreme, era frig, tot orasul ingheta, si noi.... beam vodka cu suc de portocale si radeam.
Mi-am spus ca o sa fie, poate, pentru totdeauna. Ti-am ascultat fiecare cuvant in parte, si chiar te-am crezut, nu am cazut... Am luat momentul prea in serios si nu mi-am dat seama ca am privit la tine ca la un strain, nu mai erai ca mine, nu ma mai priveam in oglinda, nu mai aveai ce sa imi oferi. Si m-am infruptat pentru cateva secunde din sufletul bogat si din mintea ta care... ravnea la mine?

Singing like you were here

Simt nevoia sa gasesc in tine mai mult decat un prieten si mai putin decat un iubit. De iubit te-as iubi oricat, dar nu stiu daca ai intelege felul meu de a o face...
Mi-ai fi fost astfel de mii de ori.
Dar poate daca ai fi stiut ca... mi-e frica... nici nu m-ai mai fi privit?
Nu esti ceea ce am avut impresia la inceput si mi-e tare, tare teama ca te vei speria de mine, de felul meu de a gandi, de felul meu de a a-ti strange degetele... Suntem prea departe, mult prea departe de cea mai mica sansa de a da cu curaj timpul inapoi, de a fuziona din afara doua sau mai multe lumi si de a fi din nou cu noi unde am fost azi, doar ca mai devreme...sau poate asta am facut gresit pana acum. Totul prea devreme...
Am spus prea devreme ca iubesc sau ca urasc, cand nici una din ele nu erau implinite. Am crezut ca tot ceea ce visam se va adeveri...dar absolut nimic nu s-a-ntocmit. Nimic fac de ani de zile, crezand ca din nimic se va face ceva, ceva maret, ceva extraordinar. Dar numai eu am crezut, si numai in mintea mea se proiecteaza-n planuri fiecare lume a fiecarei persoane... Auzind-o sau privind-o, lumea unei persoane devine lumea noastra... el mundo que se reve y que muere.
Lumea noastra cum s-a-nfaptuit? Nu e oare lumea noastra trezita si moarta deja, acum ca nu esti aici?
Ti-as canta dar numai daca vrei ai sa ma asculti... si trebuie sa fii tare atent sa prinzi cate-o frantura de vers. Iti cant, prost, da, stiu, dar ma auzi? Nu poti. Nu m-ai auzit niciodata cantand, si pana si vorbele mi-au fost parca ale altei persoane-grabite, neadevarate;vocea asta n-am mai avut-o niciodata.

*Scorpions - Still loving you*

O multime de senzatii

calm, vibratii, somn, Nelumina, al meu.

liniste, furtuna, despartire, vers, adiere.

portocaliu, dor, nerabdare, frica, inteles.

N-am mai ales.
A fost cateodata cate ceva al meu, o papadie, o dupa-amiaza, sau poate doar un zambet. O privire pierduta si am priceput.Nu ma mai vreti.
N-am mai ascultat.
A fost cateodata ceva al nimanui, pe care am irosit un vers, un acord, poate doar ecoul unui strigat de disperare. Un sarut sfios si am priceput.N-am mai plecat.
Am regretat fiecare minut in care te-am asteptat. Fiecare clipa cand am crezut ca ma tradezi, cat am fost prieteni.
Fiecare moment in care m-am gandit la nimicul din jur si frumusetea lui m-a trezit dintr-o eterna stare de vis. Fiecare strop de aer, fiecare gura de apa, fiecare imbratisare, toate in zadar... nimic nu ma face sa ma simt mai vie decat acidul de pe gat sau durerea din sinusuri.
Am pierdut lumini si am gasit intuneric unde ma asteptam mai putin. In universurile si sufletele oamenilor.Simpli oameni, oameni cu ochii goi, oameni care asteapta rabdatori intrarea in nimicnicie.
Mi-a dat sangele. Prea multa violenta in jurul meu si totusi, nu-i de-ajuns! Am taiat singura acolo unde ma durea mai tare, numai ca sa simt...o multime de senzatii. Pieirea constiintei, odata cu intrarea in detalii.

Intr-o zi o sa fac asta.

Intr-o zi o sa fac asta.
Intr-o zi o sa fac asta.

Intr-o zi o sa ma trezesc devreme si o sa vad batand in geam ceata, pe strada ceata, in baie frig.
Intr-o zi o sa va spun totul, ca apoi sa nu mai vorbesc deloc, pentru ca apoi totul sa fie clar, totul sa fie simplu de inteles...
Intr-o zi o sa fac asta.
O sa lipesc post-it-uri peste tot cu "m-am saturat de...","vreau...", " o sa..... si nu o sa puteti sa faceti nimic".
O sa stric totul. Intr-o zi o sa fac asta.
Nu simt ca sunt destul de puternica. Ma dor toate. Ma gandesc ca poate chiar sunt eu mereu de vina.

Intr-o zi o sa fac asta. Va voi spune totul, sa decideti voi pentru mine, ce e bine, ce trebuie facut.
Pana atunci... ceata.

Albastru.

O, stai, nu te mai misca, culoarea asta a ta vreau sa o am in minte pentru totdeauna. Totul e minciuna, pana si intunericul, n-are de ce sa ne fie frica...
Te-ai miscat! Dar, stai , te tin minte si asa, capruiul neastamparat al ochilor tai, linia fina a chipului. Asa aproape, mi-ai facut cu ochiul! Am tresarit... Culoarea asta a ta, capruiul pamantiu al ochilor tai, esti sincer?
Te-ai miscat iar, dar stai, ca te tin minte si asa, culoarea asta ciudat-a ta, fotografiile care nu ies cum vrei tu, frustrarea...
Intarzii, ne vedem si altadata, stai o clipa asa, sa tin minte culoarea asta a ta... of, nu ai stare...

Sit Sad.

It's not a silly little moment
It's not the storm before the calm
This is the deep and dyin breath of
This love that we've been working wrong on .



Frigut. Frigut afara si atat de dor de noi.
O luam de la-nceput?
Momente usoare de cugetare la ce avem mai fragil in noi?
In mine nu mai gasesc de mult timp nimic rezistent la vorbe rele, ploi si priviri asurzitoare, sfidatoare. Crancene ne sunt zilele pe care trebuie sa le-nduram. Cu stoicism imi spui?
Dar de cand suntem noi eroi? Nu mai suntem nici macar oameni, de ce ai atatea pretentii? Ceri sa-ti scriu despre lumea pe care nu am cunoscut-o, lumea care nu ma vede. Ceri de-o luna-ncoace sa-ti aduc toamna la nas. Nu ti-a ajuns atata toamna, atata frig, atatia ochi ascunsi ce trec cu teama pe langa tine?
Zi de zi... de zi fac acelasi drum spre acelasi lacas de cult, spre aceiasi copii... care inca se ascund sub paturi.
Momente usoare de cugetare la ce putem da si ce-am putea pastra in noi?
In niciun caz un zambet. Un zambet e pentru toti, nu fii egoist.

*John Meyer - Slow dancing in a burning room*

preparing to go

Am senzatia ca chiar daca, avand o putere supranaturala, revelatoare,asfi putut vedea lumea prin ochii lor, n-as fi descoperit nimic peste ce exprimau ei prin cuvinte si gesturi.

Pentru ca tot ce mi-a ramas in minte sunt o alee cu miros de tei si un cantec pe care nu il mai canta nimeni.
Cei care mi-au ramas vor fi mereu ai mei dar nu or sa mai fie la fel. Prietenii mei. Calauzele.

- Iti vine greu sa si plangi, nu-i asa?
-(da din cap)
-Te-ai lovit de toata rautatea lor. Te-ai lovit si in lumea moderna nu mai sunt tamaduitori ascunsi in baraci darapanate care cauta elixiruri miraculoase, ci doar asa numitii medici de suflete, dar ei nu vor afla niciodata ce e in sufletul tau. Un psiholog nu e o solutie. Fuga da.
(moment de paranoia: O sa ajungem rau ! Rau de tot!)

Da... asa pare acum. Ca toti suntem impotriva tuturor.

- Ti-e frica?
-(da din cap)
-Invata sa spui nu.

Si am ajuns sa spun oricarui lucru in afara de frica si durere. Pentru ca am ajuns sa iubesc eu pentru toti.

- Ai probleme?
- Nu, iubire. Tu. O sa ai.
-(ramane blocata)


-.....
Si plec. Din mine. Caci iata, pentru a putea avea mai multi prieteni, trebuie sa fi tu multiplicat de n ori, cu n personalitati, cu n infatisari, cu n sentimente. Pentru ea... am fost cea care i-a bagat cacaturile astea paranoice in cap. Si cu ele a ramas.

In the night,I hear 'em talk,the coldest story ever told

Autumn came back, toughts have taken their toll, autumn came back, here again, never ageing face...

Totu-i nou.
Asa, am dat nas in nas cu frigul. De o saptamana deja nu mai e vara. De o saptamana dardai sub trei paturi, soarele nu imi arde buzele, totul incepe sa se usuce. Asa, totul intr-o saptamana.
Imi par toate zambetele schimonosite, strambe, chinuite de ceva. Poate e din vina mea, schiopatez si toti se intreaba ce mi s-a-ntamplat...
Abia asteptam sa ies afara, sa dau cu ochii de stalpi si sa mi se lipeasca tenesii de asfalt. Dar m-am intors grabita sub ale mele 3 paturi. Inca mi-e frig.
Pacatul meu: supriza.

I fear darkness, but light hurts me so much more

M-am chinuit sa nu imi fac griji in legatura cu poza, dar ma jenau atatea, imi ardea soarele pielea, ma zgaria pamantul ala uscat si intunericul ... era inca prea aproape de mine.

Stiam ca in cateva ore nu imi voi mai putea permite sa stau, ca acum, in gradina, jucandu-ma in tarana, razand de una singura si spunandu-mi: "asta... o voi uita repede." si am inceput sa plang. Pentru ca vroiam sa ramana soarele-n loc la ora 5 si Tigrutz sa nu mai imbatraneasca si florile sa nu se mai usuce. Pentru ca vroiam sa ramana vesnic august, sfarsit de august, dragul meu august.

E luna care prevesteste iarna-mi mult iubita, in care inca imi pot incalzi sufletul lipindu-l de pamant, in care nicio ploaie nu ma inunda cu dureri surde, in care soarele paleste printre strugurii usor copti... da... s-au cam copt strugurii... sug toata seva din coaja de strugure si o arunc fara sfiala printre flori.

E sfarsit de august si nu ma asteapta nimeni. E doar un alt sfarsit contopit cu un alt inceput, nu au nume, nu au numar, doar exista, alergandu-se unul pe altul printre secunde... si le numar. Ale naibii, le numar secundele astea... si dupa vreo 20 spun: "am mai crescut cu 20..."... sau au fost mai putine? Caci timpul devine scurt, prieteni, dragii mei prieteni, imi va fi dor de voi toti, desi nu vreau sa recunosc. Ni s-au scurtat zilele si inca astept acel noroc ... in care, de altfel, chiar nu cred. Dar fie cum spuneti voi!

Sa ploua cu noroc... Ca tot a apusu soarele, si norii, de maine, au sa inceapa sa se stranga, ca doar e ziua mea...e ziua cand nimeni nu s-ar fi asteptat sa fie intunecati de lumina dulce de la ora sase... e cald.

Dar in curand o sa ne fie din nou frica.

Nu ajung la tine.

Eram usor fericita. Din cauza ta.
Acum sunt nervoasa. Din cauza ta.
Acum te astept. Mai tarziu o sa imi doresc sa nu te mai intorci niciodata.
Eram in ceata. Din cauza ta.
Acum e clar ca sunt singura. Din cauza ta.
Inca te astept. Stiu ca o sa faci in asa fel incat sa fie totul bine.

De ce doar bine?
Pentru ca nu inteleg ce inseamna "Foarte bine". Am primit calificativul asta ani intregi, dar eu m-am considerat de nivel mediocru. Pentru ca nu iti pot citi gandurile.
Pentru ca nu te pot tine aproape de mine. Ce e in neregula?
Gresesc mereu undeva, si niciodata nu invat unde.
Gresesc mereu statia, produsul sau in felul cum ma exprim.

Pentru ca nimeni nu isi arata adevarata fata si eu ma lovesc de unele dintre cele mai urate. Pentru ca tu esti frumos/frumoasa si nu faci parte din tiparul greselilor mele.
Pentru ca nu tu trebuie sa vezi asta, ci eu trebuie sa realizez odata si odata ca nu trebuie neaparat sa aratam bine ci sa fim pur si simplu ceea ce suntem. Eu sunt bine. Tu cine esti?

Si daca nu ai de gand sa imi raspunzi atunci nu te mai chinui sa imi patrunzi in suflet si in gand, ca nu ai ce fura. Nu te mai chinui sa ma ispitesti, nu ma pierd usor cu firea in fata acadelelor si nici trend-urile nu ma cumpara.
Dar ma atasez usor. Spune-mi ca imi esti prieten, si chiar de nu esti, eu voi fi cat de aproape voi putea, sa te protejez de comete, bombe, razboaie, sfarsituri de lumi, taieturi si cuvinte spuse aiurea.
Spune-mi ca tot ce vad e bine si ca sunt cineva. Tine-ma de mana si sunt a ta.
Pentru ca nu am nevoie de luna de pe cer, ci sa ma simt iubita(ce cuvant anost). Pentru ca trebuie neaparat sa stiu ca nu sunt o coincidenta.

Dar ...totusi... de ce nu mai ajung la tine? Atat de jos suntem? Dar unde esti tu? De ce nu mai ajung cu mana in parul tau, de ce nu imi mai spui ca e in regula ca arunc cu flori in tine?

Ana, draga... si nu numai tu.

Cand vrei..

Pentru ca m-ai facut sa rad cand ai plecat.

Pentru ca stii ce imi place sa mai fac inafara de a visa.

Pentru ca stii cum sa ma faci sa te astept rabdatoare, chiar daca esti plecata saptamani intregi.

Pentru ca tu si cu el sunteti cei care ma fac sa rosesc.

Vezi? In sfarsit gasesc motive...

Da, s-a schimbat ceva cu noi.In noi.In bine.

Totul pare bine.

Pentru ca stiu ca ai sa faci tot posibilul sa te intorci mai repede, si chiar daca o sa fie si asa prea tarziu, ziua mea poate sa fie oricand. Uite , pentru tine, anul asta ziua mea va fi nu pe 23, ci pe 28. Pentru ca pot sa te astept. Si pentru ca stiu ca tot ce conteaza nu e cand e, ci cu cine o petrec. Si cu tine si el as petrece ore intregi, stand pe iarba, ascultand muzica, uitandu-ma in jur si neintelegand nimic. Pentru ca nu am nevoie de substante.

[mesaj: Orange. pff...]

Aleg optiunea 200.000.000 de minute in afara retelei ca esti pe Vodafone si imi mananci zilele...

Si de asta inca faci parte din lumea mea. Pentru ca mi-o schimbi in fiecare zi, pentru ca ma gandesc la tine si la el, si el imi da doar fluturi in stomac, tu imi faci dor. Il fabrici undeva in pivnita si il presari pe tricouri si bratari si mi le dai asa si ma oftici.

Si mi-e dor sa rad din nou de tine.

Si de el.

Noi. O sa fim acolo cand vrei.

Pentru ca stii ca albastrul e preferatul meu dar am decat un tricou turqoise si ala mare. Si stii ca imi place sa ma uit la tine cand te machiezi esti fascinanta cum te strambi in oglinda si nu realizezi...

Pentru ca stii atatea lucruri despre mine dar nu iti pasa de sunt bune sau rele, pentru ca asa esti si tu.

Si el... o sa afle in curand cat imi este de frica si ce efort fac pentru noi. Imi e frica de mine si tu stii asta. Si o sa ma asculti cand o sa vrei.

Imi e frica de toate si asta face lumea atat de colorata.

Pentru ca florile, inimioarele, ursuletii, curcubeele, iepurasii, tricourile cu texte, pozele inramate etc. au devenit un brand, te rog...sa intelegi ca nu stiu ce sa iti daruiesc. Pentru ca meriti multe.Si o sa imi spui ce iti doresti cu adevarat.

Astept. Cand vrei.

Cu flori.

Bun...dupa cum stiti 8 martie este o zi speciala pentru toate mamele,indiferent de varsta as putea spune,pentru ca in ziua de azi intalnesti mame si la 15 ani(poate si mai tinere).
Am obiceiu tampit ca de o aniversare sau o zi speciala sa cumpar cadou pentru parinti...tot din banii lor.si nu cred ca sunt singura care face asta.Ce vreau eu acum sa relatez este frumoasa zi de 8 Martie...pe care in mod obisnuit trebuia sa o petrec alaturi de mama.Dar nu s-a intamplat asta...pentru ca am ales sa ma vad cu prietenul.Am gasit o scuza destul de buna ca sa ma vad cu el : Am un curs de info la Universitate si ma duc ca sa nu se supere diriga.Ea nu le prea are cu orasu,asa ca nu avea de ce sa ma intrebe ce caut eu tocmai la Universitate si unde as fi putut eu sa fac cursuri?poate pe scara de la metrou sa suflu in pungi(vorba vine).Minciuna credula si inocenta.Asadar,mi-a dat niste bani sa am pe drum si sa-mi cumpar ceva de mancare,sau in caz ca mai am nevoie si pentru altceva.In cele din urma m-am vazut cu prietenul si pentru ca n-a avut alta treaba,mi-a facut niste mici-mari urme pe gat(intelegeti voi) macar daca erau ascunse...nu la vedere,sa se uite lumea ca la felu paispe la mine in statie.
Am ajuns la 1 Mai de unde trebuia sa iau maxi,si pentru ca tocmai imi venise pensia adica banii dati de mama,m-am gandit sa ii iau niste flori,ca totusi era 8 Martie.Asa ma simteam si eu bine,ca in ciuda faptului ca am mintit-o macar un gest frumos si din suflet sa fac. Lumea continua sa se holbeze la mine si deja devenea chiar stresant,ma simteam aiurea si iritata.Ajunsa acasa...o strig pe mama la geam sa vina pana la usa.Aveam florile ascunse la spate,ca sa-i fac o surpriza.In cele din urma deschide usa,si primul lucru pe care-l zice este ‘Ce-ai pe gat ???’ foarte surprinsa si speriata ca nu stia ce-am patit.In gandul meu : draci lati am uitat sa-mi ridic guleru la geaca si sa ma dau cu pudra peste urme.Singura chestie care mi-a venit la gura a fost:Na flori !vrei ceva de la magazin ?parca vroiai paine,hai ca ma duc si revin repede.Si am plecat,in acelasi timp sincera sa fiu ma bufnise si rasu pentru ceea ce facusem.Oricum chiar daca am evitat momentu,cand m-am intors acasa tot a trebuit sa vorbesc cu ea si sa-i povestesc totul.Intamplarea a fost amuzanta,pe moment,pentru ca relatia mea cu tipul respectiv nu a tinut si m-am simtit prost pentru atatea minciuni spuse mamei si tatei,ca sa ma vad cu el si care nu m-au adus nicaieri.Doar mama stia,care aflase intr-un mod socant si asta era deajuns pentru mine,chiar daca ma simteam aiurea pentru ca nu ii spusesem de la inceput despre relatia mea cu baiatul respectiv.
Multumesc Puff pentru minunata zi de 8 Martie > :D<> :D< ! Daca nu ma vedeam cu tine nu aveam ocazia sa ii iau flori mamei(Principalul motiv:lene si stare proasta a parului,care ma determinau sa stau ca o paralizata in casa)

Postare realizata de ControlAltDelete

Multe multumiri.

mai stii ?

Putinii ani se pierd usor in culori calde si sterse... timpul le uraste.

~Mai stii cand a ras profesoara de engleza in generala cand am scris compunerea despre cel mai bun prieten al meu si am zis ca e ursuletul?(ok, let's talk about someother's friend, who's more real)
Tot la el m-am intors...

I used to have a voicE

~NIN-Everyday is exactly the same~

Avem oare limite? Are oare universul o limita? Cat de infinit e infinitul?

Caci cred ca am atins una din ele... acum sunt langa ea, o simt, vibreaza, se dilata, se contracta, ma ataca...

Nu mai sunt libera sa fac nimic. Nu ma mai pot gandi decat la ura, dispret, respingere... Totul e respingator: corpul meu, gandurile, visele, sperantele, idealurile, marile si oceanele, muntii, nebunii care ii urca, tot ce mi-a placut odata. Tot ce obisnuia sa ma faca usor fericita...atat de putine dar atat de frumoase... atat de simple... lucruri mici, oameni mici, stari mici...

Sclipiri infime ale unei sperante ca eu... pot schimba ceva. Ca ma pot schimba pe mine, eu , si nu altii; ca pot evolua fara sa cresc, fara sa ma maturizez, ca imi pot umple capul cu cele mai sumbre calcule matematice, cu cele mai ascunse stari fizice ale Universului, cu cele mai intense stari sufletesti, adunate de pe drumuri...

Tot ce obisnuia sa ma ridice deasupra mediocrului, dar sa ma sustina sub geniu... s-a pierdut odata cu o criza de nervi, cu cateva cuvinte cu rost dar care nu le inghit, cu un repros venit de la cei care obisnuiau sa ma protejeze de toate astea.

Tot ceea ce credeam: ca lumea mea se invarte in jurul meu, ca pot controla si un fir de praf de la insasi marginea ei...in ce am crezut oare?

NU controlez nimic. Timpul ma controleaza, spatiul de asemenea, parintii nu mai spun, prietenii peste orice inchipuire, simplii trecatori fac orice cu mine.

Arunca-ma la gunoi.

Dar asa, cu bolta, minuneaza-te ce indeletniciri ascunse pastrezi sub piele.

Tu insuti esti un gunoi, si ma arunci pe mine in cel mai insolubil si mai jegos coltisor al tau... si pentru ce? Sunt lumina, dar nu ma generez singura, sunt curata, pe cat de curata pot fi, dar ma murdaresc usor, sunt eu... si nu pot face nimic pentru tine, marite rege clovn.

Urasc clovnii. cu fetisoarele lor deformate de zambete stridente si stricate, cu ochii lor greu incercati de cruce, cu parul lor umflat cu cine stie cate ganduri necurate si cu cati paraziti de plastic... Sunt condusa de catre niste clovni imbracati in salopete cu buline agresive, pe un drum neasfaltat, ud si scaldat in pietre sparte de ger, catre.... un necunoscut stiut numai de ei.

Caut o scaparare de chibrit, un chip familiar, un zambet cald, care nu cere nimic in schimb, o simpla privire care zice: " vino, esti tu si esti asa cum trebuie, asa imi placi, vino, esti binevenit, aici esti cine vrei tu sa fii, nu fii ca noi, fii pentru noi tot ce poti fi mai bine".

Sunt un fluturas...

Dar mi s-a sters puful de pe aripi... odata cu el mi s-a luat si culoarea. Odata cu ea, mi s-au rupt si antenele. De furnici negre imi este sfartecat fragilul trup..

Ultrasunete.

Ce ti-a scapat din buzunar?

O moneda? O cheie? O micuta amintire? Un corp firav?

Ce nu poti lasa in urma?

O suta de lei? Un set de chei? Amintirea unor seri de vara? Doi ochi tulburi?

Ce ai vrea sa ai?

Miliarde de lei? Cheile de la toate usile vietii? Amintirile tuturor? Un suflet implinit?

Dar nu le ai oare pe toate cand strangi in brate o mana de lumina, o mana de om, o mana de nisip fierbinte?

Nu ai oare tot ce vrei cand ai universul de mana?

Ce ti-a picat din cer? Liniste? Asculta cu atentie. Iti tiuie urechile? Bucura-te de amintirea muzicii care ti-a mai ramas inca proaspata in trup. Vibrezi.

i'm not planned to keep it that way

I think I’m gonna cry

No, not now,

It’s not the right time and it’s not the right place,

My parents and friends will know

I have the wrong face.

What’s wrong,

I do not know, I feel

Dizzy and exausted

I think my head will explode,

I feel busted.

I feel like all my secrets

Come up, on the surface,

It’s like a fog of confusion,

Regrets

I had them forever, what’s going on?

I am broken inside

By something, I don’t know what,

There’s something,

My pride, maybe all that I have,

All that I want I’m aiming vicious.

Nimeni nu stie ca de pe strada mea ajungi departe...

E strada mea, inzapezita doar cand vreau, e rece atunci cand nu am stare, arde, sub Soare, cu mine odata, arde, ti se topeste asfaltul sub picioare;

sunt trotuarele udate cu furtunul, sunt portile improvizate de micii microbisti, ti-e frica sa te misti;

sunt norii ce-o umbresc din loc in loc, e grindina ce-o sparge.

E strada mea, am calcat-o in picioare ori de cate ori m-am intors singura.

E strada mea , dar se opreste intr-un capat; de acolo am privit zeci de asfintituri, ascultam mitul , zumzetul copiilor, eram si eu ca ei...

Breath Underwather

~ Coldplay - Clocks ~
Nu ploua. E soare afara, asa cum e de-o luna incoace, arde tot in jurul lui, arde si vidul. Nu ploua, asa cum nu a mai plouat de zile bune, asa ca nu-mi mai amintesc cum eram la 14 ani. Nu mai ploua, dar norii au ramas. Si-n toata intunecimea prezentei lor, imi par pentru prima oara frumosi. Imi par albi, desi-mi pateaza gradina. Imi par firavi, dezmatati, pierduti... o amintire.

Pastrez in suflet, adanc ascunse de ochii lumii, amintirile unei copile. Amintiri, iata, despre masinute, despre papusi dezbracate, despre iepurasi dolofani, despre pescarusi, meduze tupeiste, ce nu se lasa atarnate-ntr-o galetusa colorata.

Nisip fierbinte. Aproape se topeste. Sclipeste mandru in neinspirata lumina a Soarelui, sclipeste. Nisip ud, prea ud sa stea piatra de temelie a unui castel de vis. Nisip plin de scoici ascutite si perfide. Nisip adus de pe toate drumurile, ne scaldam calcaiele in el cu egoism si il lasam asa, deformat, sa arda-n Soare.

Si cum sa uiti de toate daca nu aruncandu-te in apa, chiar daca nu stii sa inoti, aruncandu-te in valuri, mici ce-i drept, care iti lovesc carnea, musca din campul tau vizual, te fura, te fac inconstient...respira acolo.
Respira acolo ca si cum ai strange in plamani aerul tuturor, respira nisip ars, respira viata din pietre, respira atomii de hidrogen, fii egoist, respira cate un pic din toate, ca si cum te-ai arunca in masa de nori de pe o creasta inalta de granit.

Respira singur. Fa un efort, asa, ca mine, si trage toate astea in piept, sa-ti ajunga in creier, sa se infiga acolo, sa nu te lase sa dormi noaptea, pana nu revii la ele.
Au trecut ani, si in fiecare an parca au fost toate energii mai intense si mai intense si m-au coplesit. Poate pentru altii n-au trecut multi, poate altii nu au inteles, poate altii nu au respirat indeajuns si s-au sufocat.
De la sute de kilometri departe, eu inca respir sub apa. Dupa 8 ani, am invatat sa nu ma mai inec.

Award

Am primit un premiu de la : Tu,eu,amandoi. , acesta consta in :
1.Să scriu 5 lucruri pe care le fac cu multă plăcere
2.Să trimit şi eu premiul la alte persoane

Deci prima cerinta:
Imi place>
1. sa desenez
2. sa ascult muzica
3. sa imi infig degetele in nisipul fierbinte
4. sa ma plimb
5. sa fac poze

Si premiul merge mai departe laaaa....oricine vrea:-??

stupid,i won't think about it anymore

"And so i have to say before i go

That i just want you to know.."

Vreau sa stii ca nu mai pot privi in urma, ca nu mai pot sta pe loc sa te ascult, ca nu voi fi mereu un copil care sa creada tot ce spui.

Vreau sa stii ca nu esti singur si ca nu esti singurul care conteaza. Vreau sa stii ca nu mai pot continua asa...

Vreau sa intelegi de ce nu te mai pot astepta:

pentru ca mi-am propus sa dau la o parte toate regulile dupa care m-am ghidat pana acum, sa fac ceva si pentru mine;pentru ca m-am gandit ca o sa iti fie mai usor sa treci pe langa mine si sa nu ma saluti, daca stii ca nu esti parte din lumea mea;pentru ca vreau altceva.

Ai facut totul in asa fel incat sa cred ca nu ma vrei in niciun fel, ca nu vrei sa ma vezi, ca nu vrei sa asculti ce am de spus, chiar daca este totul pentru tine. Ai facut tot ce ti-a stat in putinta ca sa eviti tot ce e frumos in viata mea.

Cine esti tu? Nu pot spune, poti fi oricine. Poti fi un simplu trecator, poti fi un prieten, poti fi...oricine vrei tu sa fii. Pentru ca, oricum, esti la fel ca ceilalti.

Si daca diferit inseamna pentru tine urat, atunci pleaca. Pleaca, n-am sa ma astept sa te intorci vreodata inapoi, sa iti ceri iertare, iar eu sa te primesc in micuta mea casuta de basm. Pleaca, gaseste-ti un vis si fa totul ca sa il implinesti, numai nu mai rani oameni.

In micuta mea viata nu e loc decat pentru o mama si un tata, pentru fluturi ce se tavalesc prin flori vechi, uscate sub cer, si pentru o palma de pamant.

Nu-i loc aici de invidie, caci fiecare e diferit si lumea lui atat de minunata, incat n-ar trebui decat sa ne inundam cu ea.

" I found a reason for me

To change who i used to be,

A reason to start over new..."

De ce renuntam.

* Dar in primul rand imi cer scuze ca am inceput cu intrebarea de ce. Atat de multe 'de ce' uri ne scruteaza mintea atat de des, fara sa fim poate constienti...incat imi cer scuze ca am mai intrebat o data asta. Timpul n-are timp sa ne raspunda la asa intrebari stupide.

Refuz sa ma mai opresc in drum s-ascult la certurile dintr-o oarecare curte, a unor oarecare oameni, sa mai ascult plansete de copii si tipete stridente.
Refuz tot ce imi oferiti, de la ura la iubire, de la indiferenta la intelegere si atentie, de la un sut in fund pana la o imbratisare. Am asteptat atat de mult cele bune de mai sus incat timpul nu mai are cum sa dea timpul inapoi sa ma faca nerabdatoare, intepata si isterica.
Refuz sa mai cred in Dumnezeul care pedepseste si in Big Bang.
Refuz sa mai cred ca te vei intoarce la mine, nu ai cum, nu sunt ceea ce vrei sa fiu.
Sunt ceea ce sunt, o simpla entitate, iar tu imi ceri sa imi mut mai incolo Universul, pe cand eu , cu toata puterea mea, nu imi pot muta decat gandul de la tine, in alta parte.
Refuz sa mai cred orice, de la un telefon promis de ziua mea , pana la un 'te iubesc' sincer.
Refuz sa mai am regrete!
Nu voi mai vorbi niciodata nimanui, pentru ca asa sa nu mai ranesc pe nimeni.Nu voi mai imbratisa nicio raza de soare, niciun nor inofensiv, niciun trasnet, niciun bondar, nicio floare, niciun vis.
NU imi voi mai retrai amintirile. E mai dureroasa orice vorba negandita inainte decat toate cazaturile pe care le-am luat in genunchi, decat toate zgarieturile in podul palmelor si decat toate loviturile la cap. Nu vreau raul nimanui, si de-l fac fara sa vreau, dara, am sa ma inchid in mine.
Iata, refuz sa va mai ascult injuraturile si sa va mai suport impunsaturile.. refuz sa va mai ascult.
Regret fiecare pas grabit si fiecare pas negandit si fiecare pas pe care l-am facut spre interiorul lumii. Stateam bine acolo, in micul meu Univers, la marginea Marelui.

Refuz sa mai imbratisez colosi de granit si sa imi mai arunc nisip pe artere si sa ma mai inec cu pustiiciunea cerului.

Cum se trece de la amorteala colorata de dimineata la stop cardio-respirator.

Cat timp a trecut de cand te-ai gandit ultima oara la o persoana care ti-a facut viata mai usoara?
De cand te-ai admirat in oglinda dimineata, cu parul valvoi, cu ochii mici, cu un zambet surprins?

Acum...Cat a trecut de cand ai plans ultima oara? Cand ti-ai varsat nervii in tine si ai respins orice incercare de a te linisti? Ai obosit, numai gandindu-te la asta. Ai obosit reamintindu-ti ca nu esti singur, doar te simti asa. Regreti? Eu da. Multe. Ca aseara nu m-am dus s-o iau in brate si sa ii multumesc ca macar incearca. Cati m-au mai intrebat de cate ori m-a intrebat ea ce fac inchisa in camera, pe intuneric...
Mi-era frica de intuneric,dar ma gandeam numai la muzica.
Muzica... Muzica nu mai are cum sa-mi mai alunge acum fricile. Chiar si in spatele pleoapelor inchise am acum lumina si-n lumina... nu pot spune. Am vazut-o pe mama plangand,am auzit-o tipand si asta... nu mi-o mai scoate nimeni din minte... Ce nervi sa mai vars in mine, cat sa mai ascult haosul asta? M-am speriat mereu de ochii mei rosii, mereu parca scosi din filme de groaza...Dar ma ingrozesc si mai tare cand vad alti ochi, inlacrimati, culoarea lor pierduta-n pura disperare.

Inca tremur.

Din ce suntem facuti? Din ce oare suntem facuti de aratam asa asa fiorosi, desi iubim sfios orice ne iese in cale?
Inca tremur si tremuram si atunci, atat de infricosata ca n-am sa mai pot nici eu respira.
Si vocea tatei n-am mai auzit-o niciodata atat de disperata si de tremurata...
Si cum sa mai poti strange in brate cu drag o floare albastra?

Despre puncte...

Punctul poate sa fie un scancet sau un suras. Poate sa fie dovada ca..nu am niciun talent. Nicio pasiune si niciun interes sa ma schimb. Un punct poate sa fie portocaliu ca un mac sau negru, o urma de la mina unui creion. Poate sa fie chiar si obiectivul camerei cu care ne-am filmat atunci pe camp. Poate sa fie Dacia caramizie care ne-a dat la o parte de pe carare..Poate sa fie unul dintre fluturii albastri care alergau prin noroi...

Punctele au fost rasetele noastre si norisorii hazlii din departare. Pamantul uscat de soare a fost la randul lui un Punct. Si noi intinse peste el...

Bunicul.

Aseara...mi-a venit o intrebare destul de ciudata in minte. De ce bunicul meu nu dormea cu bunica? Ea dormea cu mine, iar el in camera alaturata.
Nu prea imi aduc aminte cum era bunicul...de la 2 ani jumate, 3 nu imi aduc aminte decat 2-3 faze...primele doua cele mai vechi m-au facut sa vreau sa scriu despre asta.
Nu am spus nimanui ca imi e dor de bunicul meu. Asta pentru ca nu prea l-am cunoscut si... pentru ca oricui i-as fi spus, ar fi durut.
Bunicul meu a murit cand eu aveam 3 ani. Dar imi aduc aminte o faza, de cand aveam, poate, vreo 2 ani( da, ciudat ca imi aduc aminte lucrururi de cand eram asa mica), era seara, bunicamea incerca sa prinda un post la un televizor vechi, alb-negru, asezat pe un dulap. tin minte exact cum arata camera. in dulapul acela un radio mare, cum era pe atunci, si lumina de la televizor se reflecta in usile lacuite ale unui dulap de haine vechi, dar inca frumos. bunicul era in camera cealalta, in pat, se pregatea de culcare. si tin minte ca de multe ori ma duceam la el si il trageam de parul alb si moale si fugeam repede la bunica, sa nu ajunga sa imi dea o palma la fund... si bunica imi spunea mereu , mereu, sa il las in pace si sa ma culc. la fel a fost si in seara aceea...
Si era o lumina alba, linistita, in camera,care ma indemna sa deschid usor usa si sa ma uit la bunicul cum dormea...era o lumina alba, linistita, care ma inunda si inunda camera, cu toata mobila lacuita din ea, si peretii cu flori.
Nu mai stiu sigur cand a murit, stiu doar ca aveam 3 ani, si nici nu o sa intreb... dar imi amintesc cum facea bunica dupaamiaza curat in camera de la strada, unde a murit, si eu imi plimbam mana peste ciorchinii de struguri, copti in soare...
Si imi mai amintesc o zi... inainte sa il inmormanteze.stateam pe patul lui, inconjurata de tablouri si scaune puse unul peste altul, probabil ca sa fie in loc in camera cealalta. Si mi le amintesc pe mama si pe bunica, pe holul mic, stand langa cosciug si plangand... Am vrut sa plang si eu. Dar nu puteam, nu intelegeam moartea, nu intelegeam unde e bunicul. Mie tot de strugurii copti mi-era dor, sa ma plimb cu mana peste ei, sa imi infig degetele printre fiarele portii.
M-am dus langa ele, m-am uitat la ele...si...m-am prefacut ca plang. Nu stiu de ce. Cred ca vroiam sa le fac sa se simta mai bine.Si atunci bunica mea a zis: ”ia uite-o si pe asta mica, plange si ea...”Atunci...m-a bufnit usor rasul(cum am putut??)si m-am intors in camera. Nu stiam ce se intampla...Si am stat acolo, pe pat, uitandu-ma la tablouri...
Si a mai fost o zi... aveam sigur 3 ani si un pic. Ma plimbam cu tricicleta in spatele curtii si mama a venit la mine cu o galeata rosie cu maner galben in mana si mi-a zis sa ma dau la o parte, ca are treaba...
* Aici ar trebui sa mai spus ceva. Am vazut scena din alti ochi...nu stiu... m-am vazut pe mine si pe mama, si pe bunica in spate, aplecata in magazie... dar n-am vazut nici pe unde mergeam, nici pe mama n-am vazut-o dintr-o parte. M-am vazut pe mine, si pe ele, din fata...Nu stiu daca nu cumva intr-o fotografie. dar nici asa....Imi amintesc totul. Gradina cu Creasta-cocosului inalta de un metru, de ma pierdeam prin ea, papucii tatei la usa...
Galeata aia rosie inca o mai avem si poate singurele lucruri care s-au schimbat sunt strugurii si gradina. Strugurii se coc mai greu, iar florile s-au mai imputinat...

you should come back soon..

so i can tell you how much i missed you. even though i.ve never saw you, never kissed you good-bye, never told you good night in a weird smile.

but you should come back soon so i can get to know you, get to kiss you good-bye, get to tell you good night, but wait for the sun light so i could see you again, get to know you, kiss you good-bye, tell you hi, again and again, cause you are my friend, my one and only, who can reach me when i.m hidden in my thoughts, hidden in my, oh, my, you aren.t here, but you.ll soon be, to know me, to kiss me good-bye, to tell me good night.

my friend, am i going to wait here forever? or you should get back home soon...?

poveste despre doi carcalaci

erau doi carcalaci pe-un drum de tara.
pe unul il chema cu A si pe unu cu C, si restul e prostie.
si amandoi cantau: doi carcalaci se leganau pe o panza de paianjen, si pentru ca nu se rupea, au mai chemat un carcalac...!
si apoi C intra cu capul intr-o panza de paianjen.

to be continued.. pe crizzi s blog.

by crizzi si ami:)

and for what it.s worth...

it.s all worth. the fear, the emotions, the unshared love.



si cel mai mult m-a scos din sarite faptul ca am dat drumul oricarei prejudecati, oricarei urme de rusine si oricarei emotii si am respirat cat m-au tinut plamanii, am sarit cat m-au tinut picioarele, am batut din palme, am tipat, am cantat, mi-am imbratisat prietenii.

am fost inconstienta. nu mi-a mai pasat de nimic, eram acolo, nu eram singura, era cald, eram uzi, brian a cantat parca undeva in mine si, cand imi bagam degetele in urechi, simteam cum ritmul basului aproape ma dezintegreaza. inima mea batea odata cu el.

imi venea sa il sarut. ar fi fost gresit? poate, nu o sa ma mai gandesc la asta. el... l-am vazut altfel. era tot el , cel care simtea inca ceva... pentru mine. ceva mic, simplu. dar era pentru mine. nu i-am putut spune nimic. imi venea sa il iau de mana. i-am pus mana pe umar, m-am sprijinit de el, saream impreuna, era in spatele meu, ne atingeam.era simplu.eram noi doi goi pe dinauntru, tricourile lor in geanta mea. stia ca poate am fost acolo numai pentru el. oare? stia? ce conteaza... se uita la mine, prin mine, cauta in mine si nu imi spunea. nu vroiam sa stiu.

si daca l-as fi intrebat? oricum , nu mi-ar fi raspuns, era extaziat.

*I, i, i will battle for the sun , sun , sun , sun , and , i , i , i won.t stop untill i.m done , done , done , done...*

si celalalt? ce a facut?a facut din mine ce a vrut el. m-a ridicat pe umeri, m-a facut sa fiu ceva in ochii celorlalti. dar ce am fost? impreuna, o masa de energie vibranta. o mana de emotii, o mana de oameni care cer ce e mai bun de la viata. si am primit. o imbratisare si un sarut pe frunte. am fost ce am vrut. o mana de om, cu o inima mare, cu un vis imens, realizat.
dar ea de ce a fost oare asa inflexibila? ce isi imagina?eram prietene, indiferent ce simteam.
dar a meritat totul.sa ii cunosc, sa ii inteleg, sa fiu acolo cu ei, sa fim acolo pentru noi insine, pentru a arunca peste ceilalti pofta noastra de viata si de muzica.
s-a terminat totul mult prea repede, dar poate nu ne vom uita asa usor.

If I could tear you from the ceiling,
I'd freeze us both in time,
Find a brand new way of seeing..
Your eyes forever glued to mine.

Leapsa(Crizzy s blog)

1.Spune primul cuvant care iti vine in minte.

"damn"
2.Cand ai plans ultima oara?

aseara
3.Persoana la cate ai tinut ,si poate inca tii, cel mai mult.

andu

4.Cea mai deosebita persoana pentru tine.

niki
5.Descrie starea pe care o ai in momentul de fata

n-am stare, am impresia ca a tinut prea putin concertul.cateva regrete,desi n-ar trebui;fara chef.
6.Daca ai putea sa te desparti de lume pentru o clipa ce ai face?

nu prea stiu...as tipa, as face orice sa simt ca exist cumva.
7.Ce moledie asculti in momentul acesta?

Placebo- Black-eyed
8.Pe o scara de la 1 la 10 cat de romantic esti?

sa zicem 5..

9.Ce melodie iti aduce aminte de o persoana draga?

Anti-Flag - Ever fallen in love
10.Cea mai buna zi pentru tine.De ce?

ieri 21 iunie.nu pot descrie in cuvinte.m-am distrat cu cei mai tari prieteni ever, a fost demential.

leapsa merge mai departe la cine o vrea:)

free?...not. but i will be.

o sa fiu intr-o zi libera sa fiu ce vreau. cine vreau, cum vreau, cand vreau si unde vreau. oriunde undeva, oricand.
de dragul de a sti ca insemn ceva in ochii vostri.
ce o sa fiu? o sa fiu studenta la arhitectura, studenta eminenta, urcand si coborand scarile in niste conversi rupti, cu parul roscat si cu planuri in spate. cu desene, cu vise de viitor asezate pe o simpla foaie alba, zgribulita, de hartie.parintii vor fi acolo sa ma sprijine, nu sa ma critice. vor uita ca port conversi rupti si acum.
voi batatori asfaltul de pe strazi. de cele mai multe ori cu o doza in mana si cu cativa prieteni.
voi calatori in toata lumea.mai ales, vreau sa ajung in Tibet.
nu ma voi mai rataci niciodata.
voi fi mai atenta la persoanele din jurul meu, in cine am incredere. voi fi mai singura, dar mai bine pregatita sa primesc in viata mea haotica prieteni noi.
voi merge mai mult pe jos.
voi zambi mai putin.
voi face tot posibilul sa am tot ce imi doresc, chiar daca pe alti ii lezeaza. si nu imi doresc decat sa pot fi directa cu ceilalti. sa ma pot exprima asa cum vreau, sa nu mai ascund nimic. sa iti pot spune ca esti o vaca proasta, sau ca, atunci cand te vad , imi luminezi ziua. nimic nu ma face sa ma simt mai bine decat atunci cand pot spune cuiva cat e de special in viata mea. si cand o spun, o spun sincer.
si aici intervine ghinionul meu. persoana aceea nu va intelege niciodata cat de draga imi e...va crede ca am spus-o asa, de forma.vezi tu...doare cand imparti iubire. si in schimb primesti cuie infipte in vise si in inima, si de atunci, totul doare... si vantul , si ploaia, si soarele, si cerul, si chipurile care te privesc, si strazile, si asfaltul incins, si farurile de masini, totul...
si de atunci iti doresti sa fii liber. liber de orice, eliberat de pamant, de aer...
iti doresc sa fii liber. cat de liber poti fi. iti doresc sa fi la fel de nefericit ca mine ca sa iti doresti si tu sa ai un prieten ca mine langa tine, un camarad in lupta. care lupta?
lupta cu noi, cu cei din jurul nostru, cu sfioasele zvacniri ale sinapselor cand creeaza constiinta.
imi doresc sa nu mai fiu ca tine, ca sa te pot avea langa mine, si sa ma mandresc ca esti prietenul meu...si ca ma completezi. ca sa putem fi noi, liberi.

e gresit?

*Vorba aceea...

s-ar putea maine sa mori si sa nu conteze.*

Ce s-a intamplat cu noi, ca oameni, ca treze constiinte pe pamant?
Ce s-a intamplat cu tot ceea ce eram odata? copii...ferindu-ne de fluturi, nu de faruri de masini, de vant, nu de dioxid de carbon, de ploaie, nu de pietre...
Plecam de acasa. Lasam in urma Creatorii, Ziua si Locul de nastere ca sa strabatem Universurile a mii si mii de oameni, ca sa ne ametim si sa ne simtim noi insine...altundeva, prin altcineva.
Si s-ar putea maine sa murim...si sa nu conteze.
Si credem intr-unul Dumnezeu, nu asa cum vrea lumea sa fie, ci asa cum e. E in constiinta noastra, caci Rai si Iad nu exista, si oare ce ati spune daca as crede in reincarnare?
De ce ma condamnati?
Traiesc cu teama ca maine nu o sa conteze.
Si incerc sa fac in asa fel incat totul , si al meu si al vostru, sa aibe sens.

dor de mareeeee!

dor de campurile galbene, dor de bratele dunarii, dor de apa minerala care imi sta in gat, dor de bazaitul de la radio cand se schimba frecventa, dor de benzinarii, dor de sandvisuri, dor deee....
deee... de norisorii aia mititei si veseli si pufosi siiii...si dor de statiunile pline de oameni de toate felurile, dor sa vad marea in departare, parfum albastru intinat de nechibzuiti. dor de faleza, dor sa imi ard talpile-n nisip. dor de noi.dor de colacul meu portocaliu cu bilute(nu , nu stiu nici acum sa inot).dor de costume de baie colorate, de sunci aruncate peste nasurele de la blugi si dor de tricouri-curcubeu. dor de baieti cu parul decolorat, de lantisoare de sfoara , de prosoape ude, de pantaloni plini de nisip ud. dor de dimineata. si de apus de soare la malul marii. dor de alge murdare si de viata. de muzica proasta, si de televizoarele din camerele de hotel care prin doar 5 posturi , alb negru. dor de cartofi prajiti si apa plata cu lamaie, cascaval pane si salata. dor de bere. dor de umbrelute cu buline, dungi si aia mamii lor, ca imi placeau toate. dor de noi cand spargeam lampi. dor de noi in tricouri lalai si papuci.
dor de mareeeeee.

ca sa vezi ce minte creata am:)

mi-am pus costumul de baie pe mine, un pahar de nestea cu multa gheata, sapca in cap, un pic de crema pe spate, si m-am intins in mijlocul gradinii la soare.
am stat , am stat, m-am intors pe-o parte, m-am intors pe alta... incepe sa ma manance pielea. eh asta-i. m-a mai muscat si o furnica.
prin urmare, tragem concluzia ca tot mai bine e la mare pe nisipul plin de mucuri de tigara si in apa aia plina de alge si carcalaci.

ca mai apoi sa imi dau seama ca...

a fost ziua noastra si ca nu am celebrat-o.
nicio sarbatoare nu mai are nicio valoare pentru noi. in fiecare zi suntem nuli. sau, cel putin, la fel.
La fel, la fel, la fel, totul e la fel. totul se invarte in jurul a cateva note si cateva zambete smulse cu penseta.
Obisnuiam sa fim rosii la fata, alergam in zigzag, ne udam in cap si topaiam de colo-colo. smulgeam florile cu tot cu radacina si le duceam parintilor , vecinilor, prietenilor sau oricui ne iesea in cale. flori, multe flori, smulse asa, cu tot cu radacina, care se moleseau pana sa ajunga la destinatar. paleau. mureau. apoi , cu inimile batand gata sa ne iasa din piept, ne intindeam ca niste placinte pe tot pamantul. pe iarba, pe noroi, prin praf, e asfalt, oriunde credeam ca putem sa ne reluam suflul.pe pietre. Si erau gradinile pline de culoare, culori aprinse, de te dureau dintii. maci pe toate drumurile. maci sangerii.
Si era orasul scaldat in transpiratie, caldura si flori. de pe gardul vechi se cojea vopseaua si o mai racaiam si eu cand veneam acasa , dupa o plimbare cu tata prin oras. de cateva ori m-a uitat acasa. se grabea sa plece si in timp ce eu imi puneam tenesii in picioare, el deja scotea masina din curte si pleca.
si plangeam. dar imi trecea cand venea acasa cu o ciocolata in mana. uitam de toate. si ca m-am ratacit, si ca au uitat de mine, si ca nu am primit ce cadou vroiam.
imi amintesc cum stateam iarna cateva ore pe afara, inotand pe sub zapada, si cand intram in curte eram degerata toate, rosie ca racul, cu hainele ude, si ghetutele pline de zapada si asteptam sa vina craciunul.
daaa...luminitele puse prin oras in acei ani nu o sa le uit niciodata. asa simple cum erau, 3 4 culori dar erau atat de frumoase... culorile parca aveau propria energie, propria sursa de existenta. era ca si cum cineva bun atarnase pe firele de inalta tensiune Lumina. as vrea s-o numesc Lumina copilariei. va mai amintiti? cum asteptam cu nerabdare, numaram zilele , orele pana la craciun, sau 1 iunie,sau ziua noastra.
am crescut. si de vreo 2 ani nimeni nu mai stie ca pe 23 august e ziua mea. mai cresc un pic, si in ochii lor devin...cineva. oricine, de pe strada. au uitat.
toti uitam , dar ne mai cerem si scuze. iata, am devenit responsabili. eram mici si scuzele erau doar o formalitate, nu stiam ce am gresit. acuma stim ca am gresit crescand. 1 iunie nu mai e la fel, nu mai primim masinute , primim bani. nu au nicio valoare. din mana mamei mele vreau sa primesc o imbratisare. din mana tatalui meu nu vreau sa vad 7 in teza la mate, vreau sa vad o floare(rupta drq din gradina, floare sa fie).
si cand si-au amintit ca sunt tot eu si ca a fost odata, ziua mea, s-au resemnat.
tata a venit la mine in camera, m-a sarutat pe frunte si mi-a spus *la multi ani*.ti-am spus multumesc. nu a fost de ajuns. am izbucnit in plans dupa ce ai plecat, ar fi trebuit sa te iau in brate.

ce suntem

Noi, persoanele, devenim oameni doar atunci cand avem o alta persoana langa noi care sa ne ajute sa aruncam in aer un roi de galaxii si sa formam un alt Univers.
Noi, oamenii, ne vom simti singuri pana cand vom deveni cenusa si ne vom uni cu Pamantul.
Cand vom vibra odata cu el , cand ne vom preface in magma sau in ghetari, cand vom deveni vapori de apa sau micul procent de carbon din atmosfera.
Altii ne vor respira, ne vor bea, ne vor calca locul de veci in picioare, vor manca fructele ce au crescut cu seva noastra si ne vor pomeni numele si vorbele , caci faptele nu au insemnatate in conceptia omului de rand.
Si Universurile noastre se vor fi dezintegrat de gauri negre de dimensiuni colosale.
Sulfuri si oxigenuri otravite, inspiram unul altuia aerul si expiram atomi ce in timp se dezvolta-ntr-o diversitate de biotopuri si noi crestem si ne materializam gandurile.

we aren.t a big happy family

*i.m never down, i said, never down, i.m never laying down*

nu am chef de nimeni, nu intelegeti? nici de bunica parsiva care vine cu mana-n cur si asteapta o cafeluta, nici de matusa venita sa se infrupte cu barfe, nici de unchiul care vorbeste prostii cand se imbata, nici de matusa draguta care nu stie ce sa-mi mai faca sa ma vada razand. si singurul care isi da seama ca ma doare in cur de toti si mi-e rau si as baga-o-n beci pe fata nasei tocmai a plecat departe...ff departe... departe si nu o sa mai am pe cine sa iau in brate.nu mai are cine sa ma ciufuleasca si sa ma sufoce.nu mai are cine sa imi spuna ca orice ar fi, ma apara, imi este alaturi. nu are cine sa ma mai aduca acasa. intre noi linistea e intotdeauna confortabila. si acum stiu ca am un prieten. dar el e mereu atat de departe...
dar e singurul care isi da seama cand mai am un pic si izbucnesc in plans, stie cand nu ma mai pot abtine sa nu rad. stie ca ma simt bine langa el.
si bolul de orez cu lapte imi aduce mereu aminte de noi cand eram mici mici si eu eram mica si proasta si el ma invata sa nu mai imi pese de nimeni si cum sa ma descurc singura. ma arunca in mijlocul lumii ca sa vad cum e sa fii lovit din toate partile si sa ma obisnuiesc. sa ma obisnuiesc sa nu ma doara si ....sa nu imi mai pese. ca altii sufera sau sunt fericiti. sa stiu doar cum ma simt eu si sa raman asa.
stiam ca nu ma pot baza pe promisiunile lui.dar inca mai astept sa vina cu bmwul sa mergem sa vedem un film, inca mai astept sa ma sune sa imi fac bagajul sa mergem la munte unde am fi inchiriat placi si ne-am fi dat de nebuni.m-ar fi invatat sa sar si as fi invatat singura sa nu cad.
as fi invatat ca iarba chiar nu e un drog si ca pastilele de slabit sunt de fapt cianuri concentrate.
nu stiu nimic din toate astea si nici nu imi pasa...
si el e dovada ca nu suntem o familie mare si fericita.
si tricoul cu sex pistols de la el inca mai miroase a parfumul corpului lui, chiar si dupa atatea spalari.

ii multumesc aici unui potential prieten.

dar in primul rand, stiu ca scriu destul de des multumesc.dar o fac pentru ca multumesc propriei existente.

spunem ca nu suntem niciodata la pamant, niciodata tristi.
dar niciodata nu zburam , si nu suntem cu adevarat fericiti.
asta ar trebui sa fie o stare de bine? eliberarea din lanturile societatii, retragerea in obscur , eliberarea de propriile principii?
pana unde suntem liberi? pana cand putem sa spune da sau nu? pana in ce punct ne putem controla emotiile?
cat esti dispus sa ma asculti? pana termin sau doar pana incep sa spun absurditati?
absurditati care constituie pentru mine o realitate. cat esti dispus sa te iei dupa ceilalti?
cat esti dispus sa induri?
dar pana unde ai urma un dumnezeu sau un ganditor? pana unde m-ai urma pe mine?(in lumea mea). la infinit e destul de departe pentru tine , astfel incat sa lasi la o parte toate inhibitiile si sa imi spui ce simti cu adevarat?
nu te gandi la prostii. ma refer la ce parere ai despre evolutie, despre univers, despre muzica la inceputuri.
si pana la urma nu iti impun limite. nu te las sa te raportezi la anumite puncte de reper in spatiu si timp. spune-mi...iti par o persoana inteligenta? crezi ca voi deveni cineva ..mare?
eu nu. stau aici jos, in inutilitatea mea, sperand ca lumea sa se sfarseasca in 2012, ca sa nu mai simt atata ura.
tu unde esti?
daca imi spui ca aproape de mine iti voi dovedi contrariul. si totusi...
umarul pe care am plans era al tau si poate nu in dimensiunea asta, dar stiu ca era langa mine.

pentru amalia(nu eu, ea...)

Nu stiu ce sa spun despre tine.Ca esti altfel?Nu inseamna nimic.Nu suntem unici.
Eu...sunt critica si nefasta.Tu ma linistesti.Niciodata sincera pe deplin si prea rezervata cand vine vorba sa exprim o stare de bine.Nu stiu de unde accentul asta pe pur si imatur.Dar tu apreciezi si asta ma uimeste.Nu stiu cum sa primesc un compliment dar Multumesc si Iarta-ma pentru tot.
Ce geniu intruchipezi.Emani energie prin simpla ta prezenta.Da , esti desteapta. Tu o tu! cum ar spune un poet ce-si canta adoratia pentru simplu. As vrea sa te fi invatat eu pe tine ritmul basului, cum sa ma eviti cand nu sunt eu, cum sa iei o supradoza de viata direct in vena si cum sa inspiri adanc ceata care se lasa iarna. Mi-ai luat-o inainte. Dar astept un eu in tine.Ai crescut odata cu mine in poezie, si m-ai invatat cativa pasi de dans pe ritm de reggae. Sriem impreuna istoria muzicii.Ne suntem una alteia exemple, motive, cauze si tapi ispasitori.
Stii cum e sa cad. Stiu cum e sa te ridici si sa razi de tine insati. Traim in relativitate, dar cerul si pamantul ne sunt singurele lucruri realiste. Cerul, marea si nisipul, notele muzicale. Euforia.
Vara pe trotuare.

inca o zi buna.

inca un vis neimplinit. inca un zambet de exterior, dar cu o bucurie surda in suflet.
un pic de ezitare , dar totusi, mai voi duce la el si ii voi spune a doua oara *buna*. imi va zambi iar? se bucura sau rade de mine?
inca ezit sa mananc si ma infrupt din cerul diminetii. astazi e plin de crom. numai bun. numai bun pentru o inima cu glicemia crescuta.
sunt inca acasa. undeva, oriunde, acasa. inca aici, inca singura. dar voi iesi in multime, cu zambetul meu exterior, dar cu o bucurie surda in suflet.asta am asteptat...inca un vis pe jumatate consumat. visul de a deveni una cu multimea. un punctulet colorat, imbufnat, cu mintea in alta parte.
ascult zgomote si linisti. iti ascult discursul demagogic si te inteleg. cumva, te inteleg. inteleg ca vrei sa ma schimbi, dar cum vei schimba tu oare toata lumea mea?
incredibil. un vis aproape realizat.
inca o zi aproape perfecta, inca o zi plina de *buna, buna , buna! da, sunt bine. tu? eh, teze, cacaturi d-astea...dar nu conteaza. ma simt asa bine! uh...!*si pe langa asta, un monolog interior filosofic si controversat. timpu-i relativ. petrec prea putin timp alaturi de ei. spatiu-i relativ. stau prea aproape sau prea departe de ei?
ei , cine?
noi. inca o zi buna cu noi. inca un vis implinit. inca o bucurie. inca un zambet exteriorizat.
inca o portie de ras si vine seara si plecam acasa. undeva , acasa, e pentru fiecare.

scuzati imbecilitatea acestui post.

dar am o stare amara si tot ce pot sa dezlantui din mine e ura si dispretul pentru voi toti. o mana de oameni.
niste cretini. va impiedicati de propiile picioare si radeti de altii cand sunt impinsi sa cada pe asfalt.
niste ...idioti.
nu va auziti ce vorbiti si vorbiti mult si fara sa ganditi. aruncati in cei blanzi si intelegatori cu injuraturi , cu rautati, cu tot ce poate fabrica mintea voastra imbecila.
sunteti malefici in natura voastra.
daca v-ati recunoaste satanitatea, nu ati mai practica-o asa de mult.si totusi... da .am o stare amara , prevestitoare de mai rau. nu exista rai nici pe pamant si nici in alta galaxie. exista doar un infern creat de mintile voastre obscure, doar o walhalla mutilata, doar o natura. natura animalica.
nu va mai inteleg. inainte puneam totul pe seama dorintei voastre de a va impune un punct de vedere si el gresit. dar ati denaturat totul, ati impus principii care nu sunt principii, ati cautat profetii. si profetii spuneau ca veti conduce lumea. si iata, lumea se intuneca odata cu voi.
ce inseamna pentru voi imbratisarea unui strain? ce inseamna pentru voi o mama si un tata? ce inseamna pentru voi bogatia?
va mai rog o data sa scuzati tot ce am spus pana acum, dar trebuie sa va obisnuiti cu ideea ca asa va vedem noi, de aici de jos.
niste imbecili. dau cu capul de cifre si ma intreb daca nu cumva asta e numarul celor mai rele lucruri facute pe lumea asta pana in prezent. acum e 10:02. cel mai probabil sa devenim victimele proprii onestii.
cinste celor care nu ma inteleg. e mai bine sa vezi lumea in ceata si sa te bucuri de lumina pe care ti-o ofera decat sa o vezi clar si sa iti dai seama ca sunt umbre si umbre care te urmaresc la fiecare pas, fie el si neintentionat, chiar si umbra ta e o dovada a satanitatii.
succes in a fi prost.prietenii nu te mai ranesc, zgomotul orasului nu te mai zgarie, te vezi mai frumos si infloresti.

cum incep multe si mai ales, cum nu se termina..

Oriunde mai departe doar cu mine e mai departe de casa decat am fost vreodata.
Ma simt acum normala, mai putin singura, mai sincera, mai deschisa catre lume, fara riscuri suplimentare.
Imi asum toate greselile, durerile, rasetele, toate cazaturile, aplauzele si zambetele trecatorilor.
Daaa...liceu.Am inceput sa arat si celorlalti cu ce vreau sa scriu o carte. O carte despre ce ne poate pielea, despre primul fum, despre primul zambet intors, despre cum vreau sa va vad pe toti arzand in Soare.
Despre primele persoane care mi-au apreciat munca. Despre ploaia de care m-ai adapostit.Multumesc Mladen. Despre cartea care m-a fascinat, despre noi. Multumesc Zaza. Despre curajul pe care l-ai avut ascultandu-mi povestea, vaicarelile si entuziasmul. Multumesc, Crizzy.Despre cat de mult am ras impreuna.Multumesc Buburuza. Despre cat de mult imi lipsesti si despre cum mi-ai deschis ochii catre lume. Multumesc Joey. Despre cum ma ranesti si ma faci mai puternica. Multumesc Andreea. Despre cum ma scoateti din sarite. Multumesc ...tuturor.
Despre ceilalti in cartea mea.
Este greu de cantarit importanta celor ca voi in viata mea.
Oriunde mai departe cu voi e mai aproape de casa decat am fost vreodata.

hai, putem sa fim noi acum?

crizzy, stii...imi place ca te-ai tarat prin noroi, ti-ai udat si ciorapii stand in ploaie in tenesi , jucandu-te, imi place ca nu ai iesit niciodata cu inghetata in poarta ca sa le faci celorlati pofta,imi place ca ti-e dor de strazile alea pietruite, prafuite , cu copacei sub care stateai vara si barfeai cu vecinii. imi place ca nu stiai de punk si rock si ca si tu credeai ca mergi pe o autostrada cu un singur sens.
chiar era nevoie doar de-un simplu zambet ca sa cuceresti lumea.
un zambet si o strangere de mana.*buna eu sunt...incantata*.si eram , Doamne, prieteni.

zile de mai

ce sunt alea?
de ce asteapta toata lumea luna mai?
o luna. sunt niste zile. rahat cu ochi.
niste zile. un nimic.asteptam sa ne indragostim...sa simtit ca suntem bine,suntem high,suntem eliberati.
nununu.
nu e asa simplu.
nu mai vreau sa vad cupluri lingandu-se pe holurile scolii! asta e asa , de fitze.
cum e cand (cred) iubesti?
1.huuuuuuum. e simpatic/a...dar nu.
2.il/o cunosti.opa...ti-a cerut deja numarul de telefon?
3.vorbiti. uuuuuhm...uite ce de chestii in comun. batman.
4.il/o placi. e clar.
5.uhm...stii, imi esti simpatic/a.
6.ah...da, si el/ea te considera ff dragut/a.
7.buuuuuuuuuuun...are/n-are gagica. depinde de caz. poate tu ai mai mult noroc decat mine.
8.trece timpul. va salutati, vorbiti, planuiti sa mergeti impreuna la un concert(etc).vine si ea/el. eh, asta e, nu pierzi tu bunaciune de concert pentru o nimica toata.
9.opa e mai...ce de timp a trecut. parca mai ieri te zgaiai la el/ea cu se bate cu colegii cu bulgari de zapada cu gheatza.
10.astepti...le merge bine.n-ai ce sa faci...mai incerci si cu altcineva...nu merge. il/o vrei pe el/ea. si astepti... si da, ai puterea sa astepti...

si cateodata parca nu iti vine sa il/o lasi sa plece. il/o tragi de maneca. *mai stai. ce ai mai facut? esti bine? tipa/tipu ce face?*...stii foarte bine ca bine. dar vrei sa o/il auzi vorbind, razand cu tine, uitandu-se in ochii tai.
si astepti...si or sa treaca si zilele de mai...

ce incercam sa facem si azi.

vezi tu...nici acum nu poti sa imi raspunzi. nu la o intrebare, ci un simplu salut. nu la un eseu de nshpe pagini, doar la o propozitie. nu la o chemare, ci un dor.
tot eu trag de tine sa vii. n-ar trebui sa fie invers? nu esti tu cea singura?
mai ieri iti cereai scuze,dar nici atat nu poti sa faci. imi spui prostii, imi spui ca nu iti pasa. si atunci, ce rost mai are sa traiesti? daca nu iti pasa de nimic? esti tu singurul Dumnezeu pe Pamant care stie tot, poate tot, dar se abtine?
niciodata. niciodata nu mi-ai putut spune ca o sa fie totul bine.
doar eu. am ajuns in starea asta , amara, din cauza celor ca tine.
pe cont propiu. asa sunt de acum, si de fapt, de ani buni, caci nimeni nu m-a inteles si nimeni nu mi-a dat un ghiont sa pot merge mai departe.
stau pe loc si ma bate vantul si ma ninge si bate soarele in cap, dar stii ce? macar eu am acceptat asta.
am cazut de multe ori, plangand si implorand sa se opreasca si nu s-a oprit.dar am avut si zile bune. si cand vad ca incepe iar sa ploua torential m-aplec iar si incep sa plang si sa implor, sa va implor , sa va opriti.p
vezi tu...s-a ras de mine si s-a plans pentru mine. de prea putine ori Cu mine. asta poate...ma face sa fiu mai putin miorlaita si sclifosita, si spune-i cum vrei. s-a ras de mine si inca se mai rade si nu mai pot.
nu stiu sa ma razbun, nu pot, nu prea vreau.
v-as ierta...de multe ori o fac.
dar nu uit. si multi uita asta. si eu le aduc aminte...
si asa fiecare zi se rezuma la un stat in loc, sau cel mult o escaladare rapida sau o cazatura urata. dar toate bubele trec...
si vezi tu... am fost respinsa. pentru ce nu am indraznit niciodata sa intreb. nu indraznesc niciodata sa intreb nimic. o sa se rada de mine. asa e lumea. rea.
si sunt respinsa pentru ca am idei. si vise. si teluri sau cum s-or numi. poate sunt prea mici, poate sunt prea mari, sau prea stupide, sau prea profunde, sau prea...
sau prea.sau nu prea.
dar ce sa-i faci. razi de tine, cat de stupid esti tu, un copil, un nimic, un ceva acolo asa de forma, tu cu gandurile tale idioate, cu intrebarile tale penibile, cu problemele tale existentiale si cu niciun Dumnezeu.
si vezi tu...mi-e greu sa nu pun la suflet. eu tot ce simt, aud, vad, iau in brate, pun la suflet. la sufletelul meu acolo. incerc sa iubesc si daca nu pot acum, sper totusi ca acel ceva poate fii iubit mai tarziu. astept s-o ceara.
si as strange si eu un suflet necajit in brate ...daca l-as gasi.
si-acuma plec la drum. m-astept sa ma lovesc de rasete si de tipete stridente de copii. copii care nu inteleg nimic. care nu sunt presati de timp, de profi , de parinti, nu-si fac griji ca nu au bani, nu se gandesc la sex, nu vad ca lumea e rea.
dar sa fiu din nou mica e singurul lucru pe care nu mi-l doresc.
as pierde mult.

Te stiu...

Gasesc in tine ... un copil, un adult si un copac. Daca ti-as aduce o floare, ai rupe-o, ai pune-o intr-un pahar cu apa cu zahar si ai creste si ai umbri-o pana ar muri. N-ar prinde prea multe dimineti. Te inteleg. Nici noi n-am prins decat o primavara.
Gasesc in tine intrebari simple si intrebari complicate. Si sunt ca tine, nu le gasesc raspunsuri asa usor de inghitit. Te-as intreba ce mai faci de cand nu ne-am vazut, dar stiu deja ca nu te gandesti la mine. In general, nu vrei sa te gandesti prea mult la nimic, nu vrei sa fii vinovat de soarta nimanui.
Gasesc in tine motive, chipuri crispate si fiori. Mai am un pic si cred ca vine iarasi iarna, ca ninge, ca te vad stand in curtea scolii cu prietenii tai. Suntem si noi prieteni? Ar fi trebuit sa vin langa tine? Si daca da, cu grija ta ... ma vei fi umbrit. Dar nu.
Gasesc in tine o cale de scapare, o raza rece de lumina si tunelul infinit pana la ea. Iar imi zambesti? Stii de cate ori trebuie sa imi zambesti intr-o singura zi ca sa ma faci fericita?
Si de ce esti tu camera de fotografiat care nu vrea sa vada ce vad si eu? Pana la urma, ai sa schimbi si viziunea mea, si incercarea de a te prinde de mana se naruie.
Gasesc in tine un nebun, pe mine, pe toti cei pe care ii vreau aproape. Vad in sinea ta nehotarare cand imi intorci spatele.
Ce nu poti lasa din mine in urma?

disturbing.

cum sa iesi din wc cu amurg in mana?
relatare facuta de o fosta colega. cred ca am invatat cartea asta pe de rost fara sa o citesc la cate pitipoance aud in fiecare zi vorbind despre *edwaaaard...!:X:X:X*....daca vi-l fut v-ati oftica?!

*vampirii ne iubesc pana si pe wc...*(ca aluzie la *vampirii sunt singurii care te pot iubi pentru totdeauna...*-ce dulce.nu-i asa ca v-ati prelins ca ceara cand ati citit asta?:X)
daca o sa ma vedeti intr-o zi cu muscaturi pe gat sa nu va mirati...a fost vreo colega psihopata.
m-am impacat cu ideea.

One own the air one pay to breathe

Why must we stay where we don't belong
Why must we stay where we don't belong

Because there's never gonna be enough space
So eat the meek, savor the taste
It's always gonna be a delicacy
So Lick your chops and eat the meek

Why must we stay where we don't belong
Why must we stay where we don t belong, don't belong

The factory mass producing fear, bottled,
Capped, distributed near and far
Sold for a reasonable price
And the people, they love it, they feed it
Brush with it, bathe with it, breathe it
Inject it direct to the blood
It seems to be replacing love

Why must we stay where we don't belong
Why must we stay where we don't belong, don't belong

Roman independent P.5

Ai vrut anarhie?
Explodeaza in mii de culori, in mii de note muzicale, de ritmuri ametitoare si lacrimi de bucurie.

Rade-mi in fata si apoi ia-ma in brate.
Animeaza culoarele. Ce atata invatatura?
Apune soarele. Gata, s-a terminat? Hai acasa, sa mai iubim niste suflete obosite.

Pe drum realizezi ca ai pierdut ceva. Un prieten? Un ideal? Un vis? Te-a intoarce dupa el? Te-ai opri din drum asteptand sa vina singur inapoi? Cat esti dispus sa astepti?
Poate te pierzi de tot....Ai vrea ca drumul sa fie mult mai lung, sa vezi ce ai pierdut din tine.
Era un simplu gand ratacit?
E greu? Te apasa aerul, plamanii te dor?
Colapseaza si revino-ti.
E o zi ca oricare alta.

Roman independent P.4

Si cum de inca mai poti sa rezisti? Cum faci sa fii indiferent la tot ce inseamna realitate?
Cum faci fata dezamagirii ca ai idei care se bat in cap?
Cum de inca mai astepti sa auzi de vreun Fat-Frumos si-o Ileana Cosanzeana care au fugit pe-un cal alb in taramuri fantastice ale binelui si frumosului?
Cum de nu te mai lovesti de cladiri contorsionate in timp ce iti cauti locul in lume?
Cum de stai pe loc si nu colapsezi?

Ce e-n tine de neatins?Ce ganduri ai de sunt de nepatruns?
N-ai vrea sa nu mai fie *tu* si *eu*?
Hai sa facem in asa fel incat sa fie numai *noi*.
Nu te simti, mai cald, mai calm, acum ca vine ploaia?Te astepti ca, stand in mijlocul furtunii, sa te cureti de pacate?
Dar eu cred ca esti pur.Esti inca un copil undeva, in tine.
Te-ai pierdut? Urmeaza-ma si te fac erou.
Te fac zeu al Soarelui daca vrei.Te fac Charon si tot tu vei fi.

Esti in lumea mea acum. Simti?
E-o adiere de vant prin parul tau moale.
Simti?
Inimile toate bat acum un ritm de rock.
Simti ca nu mai esti singur? Ne e bine impreuna. Si cerul e de partea noastra.
Si-atunci ce mai astepti?
Fugi, admira, miroase nenorocita aia de floare care te-a oprit din drum, stai pe loc si asculta zumzetul, freamatul, chinul trezirii la viata dimineata, in cearsafuri albastre, cu raze de lumina care te zgarie pe fata.

Roman independent P.3

Vrem singuratate desi, ajunsi pustii, ne dorim o completare.
De ce alegem calea extremelor? De ce alegem calea de mijloc?
Nu exista cale de mijloc. Atata timp cat esti numit *un simplu pamantean* nu poti alege sa levitezi.
Atras de o vibratie interioara constanta te retragi in propria lume si meditezi la lucruri inutile.
Nu exista extreme, exista doar un infinit.
Nu exista origine, exista doar *dintotdeauna sau chiar mai devreme*.
Simti?
E cald.Nu iti mai pasa de unde vii sau unde pleci.Doar pleci. Vine vara repejor si tu...Vrei sa pleci.Ce lasi in urma ta? Un pat gol, ravasit, cateva tricouri murdare aruncate pe birou si un pupic.Vrei sa pleci? Chiar vrei?
Unde te duci? De unde vii si cu ce ganduri treci asa prin vietile tuturor fara un cuvant?
O numesti *razbunare muta*? Dar nu te-a tradat nimeni.
Mai stai. Vine vara si uite ca primul an de liceu trece si nu ai impresionat pe nimeni cu nimic.
De ce nu arati ce simti? De ce nu ridici privirea? Are sa se minuneze un miliard de oameni. Restul sunt prea orgoliosi sa recunoasca frumosul.
Ce cauti oare-n san?
E-o bataie in plus pe minut? La cat ai ajuns? 115? Esti o mare involburata, esti rosu la fata, iti tremura picioarele si nu mai poti scoate un cuvant?
Te-ai indragostit, mai! Recunoaste, esti un om mort nu iti permiti!
...Cine nu iti permite?! Parca erai liber.Liber de sub jugul prejudecatilor. Parca voiai sa citesti o carte.Parca voiai sa mergi pe jos astea doua statii.
Ce te-ai razgandit asa?
Brusc, esti tu. Si soarele nu te mai arde, ploaia nu te mai imbolnaveste, iar aerul e din nou irespirabil.
E doar sfarsit de martie. Esti entuziasmat?
E prima oara?Ma bucur pentru tine.Esti fericit?
Se prea poate, mi-ai imprimat si mie un zambet.
Nimic nu te apasa, privirea nu te insala. E ea sau el.
La dracu, asa te vreau, spune-i *te iubesc*!
Dar numai daca tu chiar te-ai oprit din drum ca sa o simti.
Si acum in doi, ce drum ai sa urmezi?
Fantastic esti, copile, cu gandul tau necrutator, inscris pe liste de asteptare.

Roman independenT P.2

Vrei o revolutie?
Cei mai porniti revolutionari sunt cei care zambesc sincer spre un viitor la care nu se gandesc prea mult.Zambesti pentru prezent, odata cu adeptii tai.
Si cand secunda urmatoare va redeveni o unica schimbare, vei ramane cu ce ai avut dintotdeauna in tine: infinita libertate.
E gandul tau. E-un infinit univers, ale carui galaxii sunt proiecte, stele sunt ganduri trecatoare, supernove sunt vise de viitor iar materia neagra...ei bine, materia e gandul meu.
Ideea ca timpul si spatiul sunt relative.
Ca pamantu-mi de sub picioare nu e pamantean, doar cerul de deasupra-mi e divin.
Nebuloasele sunt fumul de la tigara lui Matei. Colorate, vibrante.
Vibrant ca eletronii desfigurati din aerul poluat de Bucuresti.
De ce lasi societatea asta moarta, pierduta in blocuri gri si fierbinti sa iti impuna sa vezi lumea in alb si negru? Ai ochii verzi, fii optimist. Ai ochi caprui, fii tu insuti, exprima-te. Ai ochii albastri? Cerul e lumea ta si eu ti-am cerut-o imprumut intr-un timp antic, si tu ai fost de acord. De aceea ceva ne leaga. Oricat de rai, de reci, de departe, suntem legati de evolutie. Suntem oameni si vrem mereu mai mult.
Nu te opreste nimeni sa doresti. Nu iti fura nimeni vocea. Fa-te ascultat!
Vrei ce vreau si eu? Atunci vrei sa fi iubit, precum si tu iubesti, vrei sa vezi ca toti au devenit mai buni.
Dar suntem fragili. Suntem pamanteni. Nu suntem nemuritori.
Si imi mai pun o intrebare: De ce sa nu fim irationali? Ce riscam? Riscam sa ne ranim mai degraba pe noi insine decat pe altii. Inca mai doare?
Soarele picura miere si totul a trecut....a trecut.
Vorbesc mereu de cer.Cerul e....simplu in complexitatea tuturor celorlalte lucruri efemere. E circular. Are doar gauri.Gauri facute de ganduri prea putin indraznete.
Cerul e albastru si atat.
Si totusi fiecare il vede altfel. Dar va spun eu, cerul e albastru si atat, pe langa exaltarile spiritului.
Ma amuza.
*Traim in afara tragediei.*

Roman independent

Ti se pare simplu sa zambesti?
Ti se pare simplu sa privesti in gol? Sa nu clipesti in timp ce citesti? Ti se pare simplu sa astepti un prieten in coltul scolii.
Ti se pare simplu sa razi. Sa asculti. Sa rostesti *mi-e dor*.Ti se pare simplu sa lasi in urma.

De cate ori ai facut-o?
De cate ori ai luat cer in supradoze? De cate ori te-ai inecat cu gustul sarat al apei de mare?
De cate ori m-ai intrebat ce fac? De cate ori ti-a si pasat?

Ti-e dor ?
Si mie. De noi cei de acum, de noi- cei care au fost mai demult *altfel decat ceilalti*.Eram nepasatori.
Alergam odata cu timpul si inima ne batea la fel de repede.Cati dintre noi mai stiu cum era? Cati dintre noi realizeaza ca in lume se sting mii de inimi de copii in fiecare zi si ca multe alte inimi se nasc sau renasc pentru a asculta alte inimi?
Si care *noi* isi dau seama cum se dilata spatiul? Care noi lupta sa urce Everesturi si care se opresc in loc si , poate , in secunda urmatoare, cad adanc in Univers?

Mi-e dor de...
Mi-e tare dor, de valuri. De pietre si nisip.Mi-e dor sa imi vad roadele copilariei crescand si intrecandu-ma.
Mi-e dor sa vad nori, ghiocei inflorind, soare rasarind, strazi asfaltandu-se, copaci poticnindu-se in vant, ploi intetindu-se. Mi-e dor sa ma vad pe drumul spre scoala. Doar de calatorie imi e dor, destinatia era o alta cale spre infernuri reci.

E evolutie.

Azi am urat dimineata

cum iti permiti sa spui ca vii sa ma sustii?
cum iti permiti sa ma faci sa rad in halul asta?
adica cum?
cum iti permiti sa imi spui ca imi esti alaturi? m-ai lasat paf.
cum iti permiti sa incerci sa ma vezi tot timpul fericita?
cum?
cum poti fi tu , atat de diferita, atat de aproape de mine?
si oare cum iti permiti sa ma astepti?
am inalnit oare un nou prieten?mi-ai adus aminte de doua persoane dragi. doua persoane asemenea mie care m-au ajutat sa trec peste multe.
asta am asteptat.
dar soarele e azi un pic mai trist.
si nu ma sinchisesc sa il fac sa zambeasca nici c-o gluma proasta.
dar lasa. tu vei fi acolo.
nu-i asa?
ma incred in gandul ca tu iti permiti sa fii acolo fara sa te mai intreb de ce.

Dintre toate posesiunile mele(vise, vise, vise, un suflet dispersat in varful degetelor cu care ating sufletul tau si il aduc in simtiri si o inima care se sincronizeaza cu vibratiile Pamantului), imaginea lui zambind e singura pe care nu as da-o.
Nu e nici divina nici profana, nici materiala nici vida, e ca implozia unei supernove: emana niste radiatii colorate vechi de milioane de ani ca cerul pe care il iubesc atat de mult.
Calm, dulce, efervescent, emotionant, revigorant si lenes.

Tu...

Esti O Infinitate De Posibilitati.

efervescent.

la dracu!
iar e miercuri, ma grabesc, timpul asta nenorocit nu-mi mai ajunge nici pana la calcai.
si fir-ar!
azi sunt singura. si ploua...si e frig. deci nu am cum sa ma inarmez cu rabdare si fericire si emotii si pacate din cerul ala senin , al dracu, al meu!
moloz...
pe toate drumurile.
si iarasi astept cu nerabdare sa fie mai bine. cu cat e mai acida ploaia, cu atat ma trezeste mai repede.

08:53(astora nu le merge ceasu, ce dude)

Buna dimineata! ce faceti?
eu zambesc(desi am 14 000 de motive sa ma impusc).
Azi mi-am propus sa zambesc. pentru trecatori, pentru prieteni, pentru natura, pentru mine.
am ganduri mari.
vreau ca universul sa faca implozie(putin probabil,nenorocitul, se extinde) sa ne apropie, sa ne uneasca, sa ne implinim, sa ne intregim, sa ne iubim, sa nu mai fie greseala sau razboaie sau foame sau moarte pe Pamant.

IrEaL

Ireal e gandul nostru nerealizat, acela care nu poate fi destainuit, care ramane ascuns in cusca mintii noastre.
Trecatorii, cei care iti umplu drumul doar asa, sa nu iti fie prea cald sau prea frig, nu vor sti niciodata ca in dimensiunea ta, au fost bombardati in revolutia vietii tale.
Cele mai imposibile relatari te amarasc in timpul verii. Incep pe o alee in parc. Sau pe trotuarul incins la o bere. Sau sub un pom caruia ii multumesti ca va ofera umbra tie si glumelor prietenilor tai.
Continua apoi, infasurate in voaluri de iarba, cer si nori, cand intri in curte si dai cu ochii de un soare la asfintit. Adormi tarziu, dupa miezul stelelor, tocmai pentru ca visul tau se deruleaza ca un film mut.
Te trezesti la fel de tarziu si auzi in adancul mintii o voce.Nu e a mamei. E a celui/celei/tuturor celor care te fac sa visezi. Sa fii fericit fara un motiv anume.
Te trezesti si soarele iti rade din nou in fata, te trimite la paine si automat, pe drum te face sa iti aduci aminte de vata de zahar de un roz gretos din mijlocul Herastraului, de fiintele alea ciudate cu roti atasate la ghetute care te imping in flori si tot ele te injura. Dar cerul senin e de partea ta.
E fantastic tot ceea ce vrei tu sa ai.
Propria realitate. O spui tuturor zambind in fiecare zi, furand biscuitii colegei de banca, fiind liber numai de dragul libertatii, facand o lista cu albumele favorite si tipandu-ti in suflet cat mai tare, sa auda si vecinii, ca vrei mai mult.
Mai mult decat malul marii, mai mult decat gradina bunicii, mai mult decat magazinul de la colt.
Asta e fantastic.Asta e mai mult decat basm. Emotia pe care o ai cand te trezesti in purul cearsafurilor e cea mai intensa.
Soarele e mai mult decat o stea cand il uimesti cu sclipirea ochilor tai umezi abia deschisi catre lume.

Fiinte stranii

Mai devreme am vazut o furnica bantuind prin santurile din gresia din baie.una miiica miiica...si vazand-o asa aiurita si pash pash pash de colo colo ....m-am gandit ca, totusi, e mica rau...pentru ea, muntii sunt de zeci de ori mai inalti si tot ii urca...eu intind o mana si ma intep in cerul lor.si , oare, furnicile au auzit de periuta de dinti ,de sushi sau de Paris? Lumea noastra e atat de mica, pe cand lumea lor e atat de mare...probabil ca e si extrem de palpitanta.
Dar Doamne fereste, n-as vrea sa fiu o furnica. le-as face dracu specia de ras...

zile aiurea, muzica buna si un pat care s-a saturat de mine si de visele mele.

Si cel mai mult mi-e dor de cum era la inceput.
la acel nou inceput al meu, cand imi spuneam !bah ce am crescut! si ca, acum, lumea-ntreaga era a mea.
cand am iesit singura, timida, printre oameni prosti si foarte rai, si imi spuneam !bah eu ma descurc!.
si cand ma asteptam ca totul sa fie perfect.
acum realizez ca ma asteptam la imposibil.
regretabila idee, aceea de a face totul de unul singur. si totusi, intr-o lume plina de tarani cretinizati de televizor,
cu cine?
cu mine. bine, prost, stiu ca e facut in felul meu.
inca incerc sa o iau de la inceput, sa ajung aici mai bine, mai departe de voi, si, dupa principiile voastre, mai altfel.

Vesnicia mi se pare o secunda-n minus pe langa timpul irosit asteptandu-te pe tine.

DeOsEbiT?

Ar fi chiar stupid sa spun ca cei cincisprezece ani ai mei se concentreaza in jurul a doua concerte si cativa prieteni de caterinca.

Concerte la care sa sar, sa dau din cap ca o nebuna si, desigur, sa cant si eu ,vor mai fi destule, iar prietenii vin si pleaca. Cam ca toate zilele de toamna, iarna, primavara si vara, de altfel.

Le astept pe fiecare, trei sute saizeci si cinci(si sase), cu atata nerabdare. dar de cele mai multe ori realizez profund dezamagita ca au trecut greu, asa de multe si asa de prost.

Timp irosit visand la atat de multe zile mai bune, cu ochii fixati intr-un punct colorat chiar de mine care, acum, mi se pare dezgustator.

Te rog,

Nu'mi spune tu ca ti'a fost usor pana acum, ca n'ai tras de nimic, de maneca nimanui, de amintirile oricui ti-a stat in cale; ca nu te'ai agatat de niciun gand stupid, copilaresc, ca tu credeai in el, ca ai un viitor si viitorul tinea de gandul asta, de gandul ca toate vin si pleaca, ca esti gol, ca esti singur, dar ti'e bine.

Nu'mi spune tu ca ma'ntelegi si ca ma crezi si ca tu crezi daca si eu cred caci nu prea cred in nimic. Nu veni tu sa imi spui ca cineva o sa fie acolo pentru mine intotdeauna caci nu a fost si nici nu o sa fie, asculta la mine.

Nu'mi spune ca ma stii si c'o sa ma ajuti sa merg mai departe. Iubire, nu m'am oprit niciodata.

Nu'mi spune tu mie ca luna o sa fie a mea caci am tot cerul si mai las cate un pic numai celor care stiu cum sa'l priveasca, cum sa il doreasca, cum sa il inspire si cum sa il retina in plamani pentru atunci cand lumea asta rea il va lasa fara aer.

Nu am nevoie de nimic si dragoste port destula in suflet si nimeni nu o vrea.