Tragedie.
Neputincioasa privesc...la tine. Si incerc sa vad dincolo de oglinda, incerc sa vad ce nu imi poti da, cum nu poti fi ca mine, dar mi-e frica sa sparg oglinda, am impresia ca mor.
Cu ochii larg deschisi, vad totul numai ce nu trebuie, nu. Cu ochii larg deschisi privesc la o lume peste care cade grea si aspra toamna. Ramuri goale, de pe care se scutura frunzele-ngalbenite parca de timp, ramuri goale ce-mi zgarie cerul, se incalzesc in soarele de-amiaza, mor...
Mor eu sau ele?
Si parca acum cateva minute eram mai vie ca oricand: Hai, Ami, da-te! Hai, ca nu e chiar atat de inalt!
Am vazut lumea lui de sus... si am coborat. Si am tipat din tot sufletul, desi a fost prea scurta senzatia...s-a scurs prin mine si s-a pierdut. O data, de doua ori, a treia oara mi-a placut la nebunie. Radeam. Si totul se scufunda usor in lumina soarelui, totul parea frant de vreme, era frig, tot orasul ingheta, si noi.... beam vodka cu suc de portocale si radeam.
Mi-am spus ca o sa fie, poate, pentru totdeauna. Ti-am ascultat fiecare cuvant in parte, si chiar te-am crezut, nu am cazut... Am luat momentul prea in serios si nu mi-am dat seama ca am privit la tine ca la un strain, nu mai erai ca mine, nu ma mai priveam in oglinda, nu mai aveai ce sa imi oferi. Si m-am infruptat pentru cateva secunde din sufletul bogat si din mintea ta care... ravnea la mine?
Neputincioasa privesc...la tine. Si incerc sa vad dincolo de oglinda, incerc sa vad ce nu imi poti da, cum nu poti fi ca mine, dar mi-e frica sa sparg oglinda, am impresia ca mor.
Cu ochii larg deschisi, vad totul numai ce nu trebuie, nu. Cu ochii larg deschisi privesc la o lume peste care cade grea si aspra toamna. Ramuri goale, de pe care se scutura frunzele-ngalbenite parca de timp, ramuri goale ce-mi zgarie cerul, se incalzesc in soarele de-amiaza, mor...
Mor eu sau ele?
Si parca acum cateva minute eram mai vie ca oricand: Hai, Ami, da-te! Hai, ca nu e chiar atat de inalt!
Am vazut lumea lui de sus... si am coborat. Si am tipat din tot sufletul, desi a fost prea scurta senzatia...s-a scurs prin mine si s-a pierdut. O data, de doua ori, a treia oara mi-a placut la nebunie. Radeam. Si totul se scufunda usor in lumina soarelui, totul parea frant de vreme, era frig, tot orasul ingheta, si noi.... beam vodka cu suc de portocale si radeam.
Mi-am spus ca o sa fie, poate, pentru totdeauna. Ti-am ascultat fiecare cuvant in parte, si chiar te-am crezut, nu am cazut... Am luat momentul prea in serios si nu mi-am dat seama ca am privit la tine ca la un strain, nu mai erai ca mine, nu ma mai priveam in oglinda, nu mai aveai ce sa imi oferi. Si m-am infruptat pentru cateva secunde din sufletul bogat si din mintea ta care... ravnea la mine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu