Si cel mai mult mi-e dor de cum era la inceput.
la acel nou inceput al meu, cand imi spuneam !bah ce am crescut! si ca, acum, lumea-ntreaga era a mea.
cand am iesit singura, timida, printre oameni prosti si foarte rai, si imi spuneam !bah eu ma descurc!.
si cand ma asteptam ca totul sa fie perfect.
acum realizez ca ma asteptam la imposibil.
regretabila idee, aceea de a face totul de unul singur. si totusi, intr-o lume plina de tarani cretinizati de televizor,
cu cine?
cu mine. bine, prost, stiu ca e facut in felul meu.
inca incerc sa o iau de la inceput, sa ajung aici mai bine, mai departe de voi, si, dupa principiile voastre, mai altfel.