ce suntem

Noi, persoanele, devenim oameni doar atunci cand avem o alta persoana langa noi care sa ne ajute sa aruncam in aer un roi de galaxii si sa formam un alt Univers.
Noi, oamenii, ne vom simti singuri pana cand vom deveni cenusa si ne vom uni cu Pamantul.
Cand vom vibra odata cu el , cand ne vom preface in magma sau in ghetari, cand vom deveni vapori de apa sau micul procent de carbon din atmosfera.
Altii ne vor respira, ne vor bea, ne vor calca locul de veci in picioare, vor manca fructele ce au crescut cu seva noastra si ne vor pomeni numele si vorbele , caci faptele nu au insemnatate in conceptia omului de rand.
Si Universurile noastre se vor fi dezintegrat de gauri negre de dimensiuni colosale.
Sulfuri si oxigenuri otravite, inspiram unul altuia aerul si expiram atomi ce in timp se dezvolta-ntr-o diversitate de biotopuri si noi crestem si ne materializam gandurile.

we aren.t a big happy family

*i.m never down, i said, never down, i.m never laying down*

nu am chef de nimeni, nu intelegeti? nici de bunica parsiva care vine cu mana-n cur si asteapta o cafeluta, nici de matusa venita sa se infrupte cu barfe, nici de unchiul care vorbeste prostii cand se imbata, nici de matusa draguta care nu stie ce sa-mi mai faca sa ma vada razand. si singurul care isi da seama ca ma doare in cur de toti si mi-e rau si as baga-o-n beci pe fata nasei tocmai a plecat departe...ff departe... departe si nu o sa mai am pe cine sa iau in brate.nu mai are cine sa ma ciufuleasca si sa ma sufoce.nu mai are cine sa imi spuna ca orice ar fi, ma apara, imi este alaturi. nu are cine sa ma mai aduca acasa. intre noi linistea e intotdeauna confortabila. si acum stiu ca am un prieten. dar el e mereu atat de departe...
dar e singurul care isi da seama cand mai am un pic si izbucnesc in plans, stie cand nu ma mai pot abtine sa nu rad. stie ca ma simt bine langa el.
si bolul de orez cu lapte imi aduce mereu aminte de noi cand eram mici mici si eu eram mica si proasta si el ma invata sa nu mai imi pese de nimeni si cum sa ma descurc singura. ma arunca in mijlocul lumii ca sa vad cum e sa fii lovit din toate partile si sa ma obisnuiesc. sa ma obisnuiesc sa nu ma doara si ....sa nu imi mai pese. ca altii sufera sau sunt fericiti. sa stiu doar cum ma simt eu si sa raman asa.
stiam ca nu ma pot baza pe promisiunile lui.dar inca mai astept sa vina cu bmwul sa mergem sa vedem un film, inca mai astept sa ma sune sa imi fac bagajul sa mergem la munte unde am fi inchiriat placi si ne-am fi dat de nebuni.m-ar fi invatat sa sar si as fi invatat singura sa nu cad.
as fi invatat ca iarba chiar nu e un drog si ca pastilele de slabit sunt de fapt cianuri concentrate.
nu stiu nimic din toate astea si nici nu imi pasa...
si el e dovada ca nu suntem o familie mare si fericita.
si tricoul cu sex pistols de la el inca mai miroase a parfumul corpului lui, chiar si dupa atatea spalari.

ii multumesc aici unui potential prieten.

dar in primul rand, stiu ca scriu destul de des multumesc.dar o fac pentru ca multumesc propriei existente.

spunem ca nu suntem niciodata la pamant, niciodata tristi.
dar niciodata nu zburam , si nu suntem cu adevarat fericiti.
asta ar trebui sa fie o stare de bine? eliberarea din lanturile societatii, retragerea in obscur , eliberarea de propriile principii?
pana unde suntem liberi? pana cand putem sa spune da sau nu? pana in ce punct ne putem controla emotiile?
cat esti dispus sa ma asculti? pana termin sau doar pana incep sa spun absurditati?
absurditati care constituie pentru mine o realitate. cat esti dispus sa te iei dupa ceilalti?
cat esti dispus sa induri?
dar pana unde ai urma un dumnezeu sau un ganditor? pana unde m-ai urma pe mine?(in lumea mea). la infinit e destul de departe pentru tine , astfel incat sa lasi la o parte toate inhibitiile si sa imi spui ce simti cu adevarat?
nu te gandi la prostii. ma refer la ce parere ai despre evolutie, despre univers, despre muzica la inceputuri.
si pana la urma nu iti impun limite. nu te las sa te raportezi la anumite puncte de reper in spatiu si timp. spune-mi...iti par o persoana inteligenta? crezi ca voi deveni cineva ..mare?
eu nu. stau aici jos, in inutilitatea mea, sperand ca lumea sa se sfarseasca in 2012, ca sa nu mai simt atata ura.
tu unde esti?
daca imi spui ca aproape de mine iti voi dovedi contrariul. si totusi...
umarul pe care am plans era al tau si poate nu in dimensiunea asta, dar stiu ca era langa mine.

pentru amalia(nu eu, ea...)

Nu stiu ce sa spun despre tine.Ca esti altfel?Nu inseamna nimic.Nu suntem unici.
Eu...sunt critica si nefasta.Tu ma linistesti.Niciodata sincera pe deplin si prea rezervata cand vine vorba sa exprim o stare de bine.Nu stiu de unde accentul asta pe pur si imatur.Dar tu apreciezi si asta ma uimeste.Nu stiu cum sa primesc un compliment dar Multumesc si Iarta-ma pentru tot.
Ce geniu intruchipezi.Emani energie prin simpla ta prezenta.Da , esti desteapta. Tu o tu! cum ar spune un poet ce-si canta adoratia pentru simplu. As vrea sa te fi invatat eu pe tine ritmul basului, cum sa ma eviti cand nu sunt eu, cum sa iei o supradoza de viata direct in vena si cum sa inspiri adanc ceata care se lasa iarna. Mi-ai luat-o inainte. Dar astept un eu in tine.Ai crescut odata cu mine in poezie, si m-ai invatat cativa pasi de dans pe ritm de reggae. Sriem impreuna istoria muzicii.Ne suntem una alteia exemple, motive, cauze si tapi ispasitori.
Stii cum e sa cad. Stiu cum e sa te ridici si sa razi de tine insati. Traim in relativitate, dar cerul si pamantul ne sunt singurele lucruri realiste. Cerul, marea si nisipul, notele muzicale. Euforia.
Vara pe trotuare.

inca o zi buna.

inca un vis neimplinit. inca un zambet de exterior, dar cu o bucurie surda in suflet.
un pic de ezitare , dar totusi, mai voi duce la el si ii voi spune a doua oara *buna*. imi va zambi iar? se bucura sau rade de mine?
inca ezit sa mananc si ma infrupt din cerul diminetii. astazi e plin de crom. numai bun. numai bun pentru o inima cu glicemia crescuta.
sunt inca acasa. undeva, oriunde, acasa. inca aici, inca singura. dar voi iesi in multime, cu zambetul meu exterior, dar cu o bucurie surda in suflet.asta am asteptat...inca un vis pe jumatate consumat. visul de a deveni una cu multimea. un punctulet colorat, imbufnat, cu mintea in alta parte.
ascult zgomote si linisti. iti ascult discursul demagogic si te inteleg. cumva, te inteleg. inteleg ca vrei sa ma schimbi, dar cum vei schimba tu oare toata lumea mea?
incredibil. un vis aproape realizat.
inca o zi aproape perfecta, inca o zi plina de *buna, buna , buna! da, sunt bine. tu? eh, teze, cacaturi d-astea...dar nu conteaza. ma simt asa bine! uh...!*si pe langa asta, un monolog interior filosofic si controversat. timpu-i relativ. petrec prea putin timp alaturi de ei. spatiu-i relativ. stau prea aproape sau prea departe de ei?
ei , cine?
noi. inca o zi buna cu noi. inca un vis implinit. inca o bucurie. inca un zambet exteriorizat.
inca o portie de ras si vine seara si plecam acasa. undeva , acasa, e pentru fiecare.

scuzati imbecilitatea acestui post.

dar am o stare amara si tot ce pot sa dezlantui din mine e ura si dispretul pentru voi toti. o mana de oameni.
niste cretini. va impiedicati de propiile picioare si radeti de altii cand sunt impinsi sa cada pe asfalt.
niste ...idioti.
nu va auziti ce vorbiti si vorbiti mult si fara sa ganditi. aruncati in cei blanzi si intelegatori cu injuraturi , cu rautati, cu tot ce poate fabrica mintea voastra imbecila.
sunteti malefici in natura voastra.
daca v-ati recunoaste satanitatea, nu ati mai practica-o asa de mult.si totusi... da .am o stare amara , prevestitoare de mai rau. nu exista rai nici pe pamant si nici in alta galaxie. exista doar un infern creat de mintile voastre obscure, doar o walhalla mutilata, doar o natura. natura animalica.
nu va mai inteleg. inainte puneam totul pe seama dorintei voastre de a va impune un punct de vedere si el gresit. dar ati denaturat totul, ati impus principii care nu sunt principii, ati cautat profetii. si profetii spuneau ca veti conduce lumea. si iata, lumea se intuneca odata cu voi.
ce inseamna pentru voi imbratisarea unui strain? ce inseamna pentru voi o mama si un tata? ce inseamna pentru voi bogatia?
va mai rog o data sa scuzati tot ce am spus pana acum, dar trebuie sa va obisnuiti cu ideea ca asa va vedem noi, de aici de jos.
niste imbecili. dau cu capul de cifre si ma intreb daca nu cumva asta e numarul celor mai rele lucruri facute pe lumea asta pana in prezent. acum e 10:02. cel mai probabil sa devenim victimele proprii onestii.
cinste celor care nu ma inteleg. e mai bine sa vezi lumea in ceata si sa te bucuri de lumina pe care ti-o ofera decat sa o vezi clar si sa iti dai seama ca sunt umbre si umbre care te urmaresc la fiecare pas, fie el si neintentionat, chiar si umbra ta e o dovada a satanitatii.
succes in a fi prost.prietenii nu te mai ranesc, zgomotul orasului nu te mai zgarie, te vezi mai frumos si infloresti.

cum incep multe si mai ales, cum nu se termina..

Oriunde mai departe doar cu mine e mai departe de casa decat am fost vreodata.
Ma simt acum normala, mai putin singura, mai sincera, mai deschisa catre lume, fara riscuri suplimentare.
Imi asum toate greselile, durerile, rasetele, toate cazaturile, aplauzele si zambetele trecatorilor.
Daaa...liceu.Am inceput sa arat si celorlalti cu ce vreau sa scriu o carte. O carte despre ce ne poate pielea, despre primul fum, despre primul zambet intors, despre cum vreau sa va vad pe toti arzand in Soare.
Despre primele persoane care mi-au apreciat munca. Despre ploaia de care m-ai adapostit.Multumesc Mladen. Despre cartea care m-a fascinat, despre noi. Multumesc Zaza. Despre curajul pe care l-ai avut ascultandu-mi povestea, vaicarelile si entuziasmul. Multumesc, Crizzy.Despre cat de mult am ras impreuna.Multumesc Buburuza. Despre cat de mult imi lipsesti si despre cum mi-ai deschis ochii catre lume. Multumesc Joey. Despre cum ma ranesti si ma faci mai puternica. Multumesc Andreea. Despre cum ma scoateti din sarite. Multumesc ...tuturor.
Despre ceilalti in cartea mea.
Este greu de cantarit importanta celor ca voi in viata mea.
Oriunde mai departe cu voi e mai aproape de casa decat am fost vreodata.

hai, putem sa fim noi acum?

crizzy, stii...imi place ca te-ai tarat prin noroi, ti-ai udat si ciorapii stand in ploaie in tenesi , jucandu-te, imi place ca nu ai iesit niciodata cu inghetata in poarta ca sa le faci celorlati pofta,imi place ca ti-e dor de strazile alea pietruite, prafuite , cu copacei sub care stateai vara si barfeai cu vecinii. imi place ca nu stiai de punk si rock si ca si tu credeai ca mergi pe o autostrada cu un singur sens.
chiar era nevoie doar de-un simplu zambet ca sa cuceresti lumea.
un zambet si o strangere de mana.*buna eu sunt...incantata*.si eram , Doamne, prieteni.

zile de mai

ce sunt alea?
de ce asteapta toata lumea luna mai?
o luna. sunt niste zile. rahat cu ochi.
niste zile. un nimic.asteptam sa ne indragostim...sa simtit ca suntem bine,suntem high,suntem eliberati.
nununu.
nu e asa simplu.
nu mai vreau sa vad cupluri lingandu-se pe holurile scolii! asta e asa , de fitze.
cum e cand (cred) iubesti?
1.huuuuuuum. e simpatic/a...dar nu.
2.il/o cunosti.opa...ti-a cerut deja numarul de telefon?
3.vorbiti. uuuuuhm...uite ce de chestii in comun. batman.
4.il/o placi. e clar.
5.uhm...stii, imi esti simpatic/a.
6.ah...da, si el/ea te considera ff dragut/a.
7.buuuuuuuuuuun...are/n-are gagica. depinde de caz. poate tu ai mai mult noroc decat mine.
8.trece timpul. va salutati, vorbiti, planuiti sa mergeti impreuna la un concert(etc).vine si ea/el. eh, asta e, nu pierzi tu bunaciune de concert pentru o nimica toata.
9.opa e mai...ce de timp a trecut. parca mai ieri te zgaiai la el/ea cu se bate cu colegii cu bulgari de zapada cu gheatza.
10.astepti...le merge bine.n-ai ce sa faci...mai incerci si cu altcineva...nu merge. il/o vrei pe el/ea. si astepti... si da, ai puterea sa astepti...

si cateodata parca nu iti vine sa il/o lasi sa plece. il/o tragi de maneca. *mai stai. ce ai mai facut? esti bine? tipa/tipu ce face?*...stii foarte bine ca bine. dar vrei sa o/il auzi vorbind, razand cu tine, uitandu-se in ochii tai.
si astepti...si or sa treaca si zilele de mai...

ce incercam sa facem si azi.

vezi tu...nici acum nu poti sa imi raspunzi. nu la o intrebare, ci un simplu salut. nu la un eseu de nshpe pagini, doar la o propozitie. nu la o chemare, ci un dor.
tot eu trag de tine sa vii. n-ar trebui sa fie invers? nu esti tu cea singura?
mai ieri iti cereai scuze,dar nici atat nu poti sa faci. imi spui prostii, imi spui ca nu iti pasa. si atunci, ce rost mai are sa traiesti? daca nu iti pasa de nimic? esti tu singurul Dumnezeu pe Pamant care stie tot, poate tot, dar se abtine?
niciodata. niciodata nu mi-ai putut spune ca o sa fie totul bine.
doar eu. am ajuns in starea asta , amara, din cauza celor ca tine.
pe cont propiu. asa sunt de acum, si de fapt, de ani buni, caci nimeni nu m-a inteles si nimeni nu mi-a dat un ghiont sa pot merge mai departe.
stau pe loc si ma bate vantul si ma ninge si bate soarele in cap, dar stii ce? macar eu am acceptat asta.
am cazut de multe ori, plangand si implorand sa se opreasca si nu s-a oprit.dar am avut si zile bune. si cand vad ca incepe iar sa ploua torential m-aplec iar si incep sa plang si sa implor, sa va implor , sa va opriti.p
vezi tu...s-a ras de mine si s-a plans pentru mine. de prea putine ori Cu mine. asta poate...ma face sa fiu mai putin miorlaita si sclifosita, si spune-i cum vrei. s-a ras de mine si inca se mai rade si nu mai pot.
nu stiu sa ma razbun, nu pot, nu prea vreau.
v-as ierta...de multe ori o fac.
dar nu uit. si multi uita asta. si eu le aduc aminte...
si asa fiecare zi se rezuma la un stat in loc, sau cel mult o escaladare rapida sau o cazatura urata. dar toate bubele trec...
si vezi tu... am fost respinsa. pentru ce nu am indraznit niciodata sa intreb. nu indraznesc niciodata sa intreb nimic. o sa se rada de mine. asa e lumea. rea.
si sunt respinsa pentru ca am idei. si vise. si teluri sau cum s-or numi. poate sunt prea mici, poate sunt prea mari, sau prea stupide, sau prea profunde, sau prea...
sau prea.sau nu prea.
dar ce sa-i faci. razi de tine, cat de stupid esti tu, un copil, un nimic, un ceva acolo asa de forma, tu cu gandurile tale idioate, cu intrebarile tale penibile, cu problemele tale existentiale si cu niciun Dumnezeu.
si vezi tu...mi-e greu sa nu pun la suflet. eu tot ce simt, aud, vad, iau in brate, pun la suflet. la sufletelul meu acolo. incerc sa iubesc si daca nu pot acum, sper totusi ca acel ceva poate fii iubit mai tarziu. astept s-o ceara.
si as strange si eu un suflet necajit in brate ...daca l-as gasi.
si-acuma plec la drum. m-astept sa ma lovesc de rasete si de tipete stridente de copii. copii care nu inteleg nimic. care nu sunt presati de timp, de profi , de parinti, nu-si fac griji ca nu au bani, nu se gandesc la sex, nu vad ca lumea e rea.
dar sa fiu din nou mica e singurul lucru pe care nu mi-l doresc.
as pierde mult.