zile aiurea, muzica buna si un pat care s-a saturat de mine si de visele mele.

Si cel mai mult mi-e dor de cum era la inceput.
la acel nou inceput al meu, cand imi spuneam !bah ce am crescut! si ca, acum, lumea-ntreaga era a mea.
cand am iesit singura, timida, printre oameni prosti si foarte rai, si imi spuneam !bah eu ma descurc!.
si cand ma asteptam ca totul sa fie perfect.
acum realizez ca ma asteptam la imposibil.
regretabila idee, aceea de a face totul de unul singur. si totusi, intr-o lume plina de tarani cretinizati de televizor,
cu cine?
cu mine. bine, prost, stiu ca e facut in felul meu.
inca incerc sa o iau de la inceput, sa ajung aici mai bine, mai departe de voi, si, dupa principiile voastre, mai altfel.

Vesnicia mi se pare o secunda-n minus pe langa timpul irosit asteptandu-te pe tine.

DeOsEbiT?

Ar fi chiar stupid sa spun ca cei cincisprezece ani ai mei se concentreaza in jurul a doua concerte si cativa prieteni de caterinca.

Concerte la care sa sar, sa dau din cap ca o nebuna si, desigur, sa cant si eu ,vor mai fi destule, iar prietenii vin si pleaca. Cam ca toate zilele de toamna, iarna, primavara si vara, de altfel.

Le astept pe fiecare, trei sute saizeci si cinci(si sase), cu atata nerabdare. dar de cele mai multe ori realizez profund dezamagita ca au trecut greu, asa de multe si asa de prost.

Timp irosit visand la atat de multe zile mai bune, cu ochii fixati intr-un punct colorat chiar de mine care, acum, mi se pare dezgustator.

Te rog,

Nu'mi spune tu ca ti'a fost usor pana acum, ca n'ai tras de nimic, de maneca nimanui, de amintirile oricui ti-a stat in cale; ca nu te'ai agatat de niciun gand stupid, copilaresc, ca tu credeai in el, ca ai un viitor si viitorul tinea de gandul asta, de gandul ca toate vin si pleaca, ca esti gol, ca esti singur, dar ti'e bine.

Nu'mi spune tu ca ma'ntelegi si ca ma crezi si ca tu crezi daca si eu cred caci nu prea cred in nimic. Nu veni tu sa imi spui ca cineva o sa fie acolo pentru mine intotdeauna caci nu a fost si nici nu o sa fie, asculta la mine.

Nu'mi spune ca ma stii si c'o sa ma ajuti sa merg mai departe. Iubire, nu m'am oprit niciodata.

Nu'mi spune tu mie ca luna o sa fie a mea caci am tot cerul si mai las cate un pic numai celor care stiu cum sa'l priveasca, cum sa il doreasca, cum sa il inspire si cum sa il retina in plamani pentru atunci cand lumea asta rea il va lasa fara aer.

Nu am nevoie de nimic si dragoste port destula in suflet si nimeni nu o vrea.