duminică, 24 mai 2009

we aren.t a big happy family

*i.m never down, i said, never down, i.m never laying down*

nu am chef de nimeni, nu intelegeti? nici de bunica parsiva care vine cu mana-n cur si asteapta o cafeluta, nici de matusa venita sa se infrupte cu barfe, nici de unchiul care vorbeste prostii cand se imbata, nici de matusa draguta care nu stie ce sa-mi mai faca sa ma vada razand. si singurul care isi da seama ca ma doare in cur de toti si mi-e rau si as baga-o-n beci pe fata nasei tocmai a plecat departe...ff departe... departe si nu o sa mai am pe cine sa iau in brate.nu mai are cine sa ma ciufuleasca si sa ma sufoce.nu mai are cine sa imi spuna ca orice ar fi, ma apara, imi este alaturi. nu are cine sa ma mai aduca acasa. intre noi linistea e intotdeauna confortabila. si acum stiu ca am un prieten. dar el e mereu atat de departe...
dar e singurul care isi da seama cand mai am un pic si izbucnesc in plans, stie cand nu ma mai pot abtine sa nu rad. stie ca ma simt bine langa el.
si bolul de orez cu lapte imi aduce mereu aminte de noi cand eram mici mici si eu eram mica si proasta si el ma invata sa nu mai imi pese de nimeni si cum sa ma descurc singura. ma arunca in mijlocul lumii ca sa vad cum e sa fii lovit din toate partile si sa ma obisnuiesc. sa ma obisnuiesc sa nu ma doara si ....sa nu imi mai pese. ca altii sufera sau sunt fericiti. sa stiu doar cum ma simt eu si sa raman asa.
stiam ca nu ma pot baza pe promisiunile lui.dar inca mai astept sa vina cu bmwul sa mergem sa vedem un film, inca mai astept sa ma sune sa imi fac bagajul sa mergem la munte unde am fi inchiriat placi si ne-am fi dat de nebuni.m-ar fi invatat sa sar si as fi invatat singura sa nu cad.
as fi invatat ca iarba chiar nu e un drog si ca pastilele de slabit sunt de fapt cianuri concentrate.
nu stiu nimic din toate astea si nici nu imi pasa...
si el e dovada ca nu suntem o familie mare si fericita.
si tricoul cu sex pistols de la el inca mai miroase a parfumul corpului lui, chiar si dupa atatea spalari.

Un comentariu: