joi, 26 martie 2009

Dintre toate posesiunile mele(vise, vise, vise, un suflet dispersat in varful degetelor cu care ating sufletul tau si il aduc in simtiri si o inima care se sincronizeaza cu vibratiile Pamantului), imaginea lui zambind e singura pe care nu as da-o.
Nu e nici divina nici profana, nici materiala nici vida, e ca implozia unei supernove: emana niste radiatii colorate vechi de milioane de ani ca cerul pe care il iubesc atat de mult.
Calm, dulce, efervescent, emotionant, revigorant si lenes.

Un comentariu: