Roman independent P.3

Vrem singuratate desi, ajunsi pustii, ne dorim o completare.
De ce alegem calea extremelor? De ce alegem calea de mijloc?
Nu exista cale de mijloc. Atata timp cat esti numit *un simplu pamantean* nu poti alege sa levitezi.
Atras de o vibratie interioara constanta te retragi in propria lume si meditezi la lucruri inutile.
Nu exista extreme, exista doar un infinit.
Nu exista origine, exista doar *dintotdeauna sau chiar mai devreme*.
Simti?
E cald.Nu iti mai pasa de unde vii sau unde pleci.Doar pleci. Vine vara repejor si tu...Vrei sa pleci.Ce lasi in urma ta? Un pat gol, ravasit, cateva tricouri murdare aruncate pe birou si un pupic.Vrei sa pleci? Chiar vrei?
Unde te duci? De unde vii si cu ce ganduri treci asa prin vietile tuturor fara un cuvant?
O numesti *razbunare muta*? Dar nu te-a tradat nimeni.
Mai stai. Vine vara si uite ca primul an de liceu trece si nu ai impresionat pe nimeni cu nimic.
De ce nu arati ce simti? De ce nu ridici privirea? Are sa se minuneze un miliard de oameni. Restul sunt prea orgoliosi sa recunoasca frumosul.
Ce cauti oare-n san?
E-o bataie in plus pe minut? La cat ai ajuns? 115? Esti o mare involburata, esti rosu la fata, iti tremura picioarele si nu mai poti scoate un cuvant?
Te-ai indragostit, mai! Recunoaste, esti un om mort nu iti permiti!
...Cine nu iti permite?! Parca erai liber.Liber de sub jugul prejudecatilor. Parca voiai sa citesti o carte.Parca voiai sa mergi pe jos astea doua statii.
Ce te-ai razgandit asa?
Brusc, esti tu. Si soarele nu te mai arde, ploaia nu te mai imbolnaveste, iar aerul e din nou irespirabil.
E doar sfarsit de martie. Esti entuziasmat?
E prima oara?Ma bucur pentru tine.Esti fericit?
Se prea poate, mi-ai imprimat si mie un zambet.
Nimic nu te apasa, privirea nu te insala. E ea sau el.
La dracu, asa te vreau, spune-i *te iubesc*!
Dar numai daca tu chiar te-ai oprit din drum ca sa o simti.
Si acum in doi, ce drum ai sa urmezi?
Fantastic esti, copile, cu gandul tau necrutator, inscris pe liste de asteptare.