luni, 4 mai 2009

ce incercam sa facem si azi.

vezi tu...nici acum nu poti sa imi raspunzi. nu la o intrebare, ci un simplu salut. nu la un eseu de nshpe pagini, doar la o propozitie. nu la o chemare, ci un dor.
tot eu trag de tine sa vii. n-ar trebui sa fie invers? nu esti tu cea singura?
mai ieri iti cereai scuze,dar nici atat nu poti sa faci. imi spui prostii, imi spui ca nu iti pasa. si atunci, ce rost mai are sa traiesti? daca nu iti pasa de nimic? esti tu singurul Dumnezeu pe Pamant care stie tot, poate tot, dar se abtine?
niciodata. niciodata nu mi-ai putut spune ca o sa fie totul bine.
doar eu. am ajuns in starea asta , amara, din cauza celor ca tine.
pe cont propiu. asa sunt de acum, si de fapt, de ani buni, caci nimeni nu m-a inteles si nimeni nu mi-a dat un ghiont sa pot merge mai departe.
stau pe loc si ma bate vantul si ma ninge si bate soarele in cap, dar stii ce? macar eu am acceptat asta.
am cazut de multe ori, plangand si implorand sa se opreasca si nu s-a oprit.dar am avut si zile bune. si cand vad ca incepe iar sa ploua torential m-aplec iar si incep sa plang si sa implor, sa va implor , sa va opriti.p
vezi tu...s-a ras de mine si s-a plans pentru mine. de prea putine ori Cu mine. asta poate...ma face sa fiu mai putin miorlaita si sclifosita, si spune-i cum vrei. s-a ras de mine si inca se mai rade si nu mai pot.
nu stiu sa ma razbun, nu pot, nu prea vreau.
v-as ierta...de multe ori o fac.
dar nu uit. si multi uita asta. si eu le aduc aminte...
si asa fiecare zi se rezuma la un stat in loc, sau cel mult o escaladare rapida sau o cazatura urata. dar toate bubele trec...
si vezi tu... am fost respinsa. pentru ce nu am indraznit niciodata sa intreb. nu indraznesc niciodata sa intreb nimic. o sa se rada de mine. asa e lumea. rea.
si sunt respinsa pentru ca am idei. si vise. si teluri sau cum s-or numi. poate sunt prea mici, poate sunt prea mari, sau prea stupide, sau prea profunde, sau prea...
sau prea.sau nu prea.
dar ce sa-i faci. razi de tine, cat de stupid esti tu, un copil, un nimic, un ceva acolo asa de forma, tu cu gandurile tale idioate, cu intrebarile tale penibile, cu problemele tale existentiale si cu niciun Dumnezeu.
si vezi tu...mi-e greu sa nu pun la suflet. eu tot ce simt, aud, vad, iau in brate, pun la suflet. la sufletelul meu acolo. incerc sa iubesc si daca nu pot acum, sper totusi ca acel ceva poate fii iubit mai tarziu. astept s-o ceara.
si as strange si eu un suflet necajit in brate ...daca l-as gasi.
si-acuma plec la drum. m-astept sa ma lovesc de rasete si de tipete stridente de copii. copii care nu inteleg nimic. care nu sunt presati de timp, de profi , de parinti, nu-si fac griji ca nu au bani, nu se gandesc la sex, nu vad ca lumea e rea.
dar sa fiu din nou mica e singurul lucru pe care nu mi-l doresc.
as pierde mult.

2 comentarii:

  1. profunda postare.
    daca aceea persoana nu stie sa aprecieze ca te are langa ea inseamna ca habar nua re ce inseamna sa ai un prieten adevarat.

    RăspundețiȘtergere
  2. poate ca nici noi nu stim ce inseamna sa ai un prieten adevarat. dar daca tu esti unul, iarta-ma ca nu o stiu , si iti multumesc pentru tot.

    RăspundețiȘtergere