~NIN-Everyday is exactly the same~
Avem oare limite? Are oare universul o limita? Cat de infinit e infinitul?
Caci cred ca am atins una din ele... acum sunt langa ea, o simt, vibreaza, se dilata, se contracta, ma ataca...
Nu mai sunt libera sa fac nimic. Nu ma mai pot gandi decat la ura, dispret, respingere... Totul e respingator: corpul meu, gandurile, visele, sperantele, idealurile, marile si oceanele, muntii, nebunii care ii urca, tot ce mi-a placut odata. Tot ce obisnuia sa ma faca usor fericita...atat de putine dar atat de frumoase... atat de simple... lucruri mici, oameni mici, stari mici...
Sclipiri infime ale unei sperante ca eu... pot schimba ceva. Ca ma pot schimba pe mine, eu , si nu altii; ca pot evolua fara sa cresc, fara sa ma maturizez, ca imi pot umple capul cu cele mai sumbre calcule matematice, cu cele mai ascunse stari fizice ale Universului, cu cele mai intense stari sufletesti, adunate de pe drumuri...
Tot ce obisnuia sa ma ridice deasupra mediocrului, dar sa ma sustina sub geniu... s-a pierdut odata cu o criza de nervi, cu cateva cuvinte cu rost dar care nu le inghit, cu un repros venit de la cei care obisnuiau sa ma protejeze de toate astea.
Tot ceea ce credeam: ca lumea mea se invarte in jurul meu, ca pot controla si un fir de praf de la insasi marginea ei...in ce am crezut oare?
NU controlez nimic. Timpul ma controleaza, spatiul de asemenea, parintii nu mai spun, prietenii peste orice inchipuire, simplii trecatori fac orice cu mine.
Arunca-ma la gunoi.
Dar asa, cu bolta, minuneaza-te ce indeletniciri ascunse pastrezi sub piele.
Tu insuti esti un gunoi, si ma arunci pe mine in cel mai insolubil si mai jegos coltisor al tau... si pentru ce? Sunt lumina, dar nu ma generez singura, sunt curata, pe cat de curata pot fi, dar ma murdaresc usor, sunt eu... si nu pot face nimic pentru tine, marite rege clovn.
Urasc clovnii. cu fetisoarele lor deformate de zambete stridente si stricate, cu ochii lor greu incercati de cruce, cu parul lor umflat cu cine stie cate ganduri necurate si cu cati paraziti de plastic... Sunt condusa de catre niste clovni imbracati in salopete cu buline agresive, pe un drum neasfaltat, ud si scaldat in pietre sparte de ger, catre.... un necunoscut stiut numai de ei.
Caut o scaparare de chibrit, un chip familiar, un zambet cald, care nu cere nimic in schimb, o simpla privire care zice: " vino, esti tu si esti asa cum trebuie, asa imi placi, vino, esti binevenit, aici esti cine vrei tu sa fii, nu fii ca noi, fii pentru noi tot ce poti fi mai bine".
Sunt un fluturas...
Dar mi s-a sters puful de pe aripi... odata cu el mi s-a luat si culoarea. Odata cu ea, mi s-au rupt si antenele. De furnici negre imi este sfartecat fragilul trup..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu