miercuri, 28 octombrie 2009

o facem special...stii tu

Ma dau cu capul de doua tocuri pana ajung la baie...
Cu vreo ora in urma nu imi puteam tine capul pe umeri, il balabaneam usor si mi se mai asezau ideile, ma scuzi daca gresesc... ar trebui sa stii mai bine ca mine, caci te tineam de mana ca sa nu ma impiedic si sa cad in fata vreunei perechi de faruri rautacioase.
A fost bine, m-am descurcat, iata-ma acasa, imi dau drumul la gura, toti cred ca sunt bine, toti cred ca sunt fericita. Eu cred?
Eu sunt?... Tu cine??...
Ba ma vezi? te cred. Ma crezi? te aud. M-asculti? te vad...
Nici urma de normal in capul meu...Am mainile moi, sar din 300 si realizez ca nu mai am genunchii si gleznele la fel de rigide ca de obicei, ma indoi... Nu-mi da drumul la mana!!!
Ma impiedic... Mi se impiedica degetele in timp ce scriu, cred ca o sa stiu maine ca ce am facut acum n-am sa mai fac a doua oara, asa, intr-o doara, pot sa jur ca inca sunt pe drum. Cred ca am pus prea mult OAU in toata treaba asta, daca ma ia durerea de cap? Jnebun? Trebuia sa las mai mult suc de portocale in sticla aia, sa las mai multa stare de bine, mai multe de la mine...

sâmbătă, 17 octombrie 2009

Bufonul.


Tragedie.
Neputincioasa privesc...la tine. Si incerc sa vad dincolo de oglinda, incerc sa vad ce nu imi poti da, cum nu poti fi ca mine, dar mi-e frica sa sparg oglinda, am impresia ca mor.
Cu ochii larg deschisi, vad totul numai ce nu trebuie, nu. Cu ochii larg deschisi privesc la o lume peste care cade grea si aspra toamna. Ramuri goale, de pe care se scutura frunzele-ngalbenite parca de timp, ramuri goale ce-mi zgarie cerul, se incalzesc in soarele de-amiaza, mor...
Mor eu sau ele?
Si parca acum cateva minute eram mai vie ca oricand: Hai, Ami, da-te! Hai, ca nu e chiar atat de inalt!
Am vazut lumea lui de sus... si am coborat. Si am tipat din tot sufletul, desi a fost prea scurta senzatia...s-a scurs prin mine si s-a pierdut. O data, de doua ori, a treia oara mi-a placut la nebunie. Radeam. Si totul se scufunda usor in lumina soarelui, totul parea frant de vreme, era frig, tot orasul ingheta, si noi.... beam vodka cu suc de portocale si radeam.
Mi-am spus ca o sa fie, poate, pentru totdeauna. Ti-am ascultat fiecare cuvant in parte, si chiar te-am crezut, nu am cazut... Am luat momentul prea in serios si nu mi-am dat seama ca am privit la tine ca la un strain, nu mai erai ca mine, nu ma mai priveam in oglinda, nu mai aveai ce sa imi oferi. Si m-am infruptat pentru cateva secunde din sufletul bogat si din mintea ta care... ravnea la mine?

duminică, 11 octombrie 2009

Singing like you were here

Simt nevoia sa gasesc in tine mai mult decat un prieten si mai putin decat un iubit. De iubit te-as iubi oricat, dar nu stiu daca ai intelege felul meu de a o face...
Mi-ai fi fost astfel de mii de ori.
Dar poate daca ai fi stiut ca... mi-e frica... nici nu m-ai mai fi privit?
Nu esti ceea ce am avut impresia la inceput si mi-e tare, tare teama ca te vei speria de mine, de felul meu de a gandi, de felul meu de a a-ti strange degetele... Suntem prea departe, mult prea departe de cea mai mica sansa de a da cu curaj timpul inapoi, de a fuziona din afara doua sau mai multe lumi si de a fi din nou cu noi unde am fost azi, doar ca mai devreme...sau poate asta am facut gresit pana acum. Totul prea devreme...
Am spus prea devreme ca iubesc sau ca urasc, cand nici una din ele nu erau implinite. Am crezut ca tot ceea ce visam se va adeveri...dar absolut nimic nu s-a-ntocmit. Nimic fac de ani de zile, crezand ca din nimic se va face ceva, ceva maret, ceva extraordinar. Dar numai eu am crezut, si numai in mintea mea se proiecteaza-n planuri fiecare lume a fiecarei persoane... Auzind-o sau privind-o, lumea unei persoane devine lumea noastra... el mundo que se reve y que muere.
Lumea noastra cum s-a-nfaptuit? Nu e oare lumea noastra trezita si moarta deja, acum ca nu esti aici?
Ti-as canta dar numai daca vrei ai sa ma asculti... si trebuie sa fii tare atent sa prinzi cate-o frantura de vers. Iti cant, prost, da, stiu, dar ma auzi? Nu poti. Nu m-ai auzit niciodata cantand, si pana si vorbele mi-au fost parca ale altei persoane-grabite, neadevarate;vocea asta n-am mai avut-o niciodata.

*Scorpions - Still loving you*

vineri, 9 octombrie 2009

O multime de senzatii

calm, vibratii, somn, Nelumina, al meu.

liniste, furtuna, despartire, vers, adiere.

portocaliu, dor, nerabdare, frica, inteles.

N-am mai ales.
A fost cateodata cate ceva al meu, o papadie, o dupa-amiaza, sau poate doar un zambet. O privire pierduta si am priceput.Nu ma mai vreti.
N-am mai ascultat.
A fost cateodata ceva al nimanui, pe care am irosit un vers, un acord, poate doar ecoul unui strigat de disperare. Un sarut sfios si am priceput.N-am mai plecat.
Am regretat fiecare minut in care te-am asteptat. Fiecare clipa cand am crezut ca ma tradezi, cat am fost prieteni.
Fiecare moment in care m-am gandit la nimicul din jur si frumusetea lui m-a trezit dintr-o eterna stare de vis. Fiecare strop de aer, fiecare gura de apa, fiecare imbratisare, toate in zadar... nimic nu ma face sa ma simt mai vie decat acidul de pe gat sau durerea din sinusuri.
Am pierdut lumini si am gasit intuneric unde ma asteptam mai putin. In universurile si sufletele oamenilor.Simpli oameni, oameni cu ochii goi, oameni care asteapta rabdatori intrarea in nimicnicie.
Mi-a dat sangele. Prea multa violenta in jurul meu si totusi, nu-i de-ajuns! Am taiat singura acolo unde ma durea mai tare, numai ca sa simt...o multime de senzatii. Pieirea constiintei, odata cu intrarea in detalii.

miercuri, 7 octombrie 2009

Intr-o zi o sa fac asta.

Intr-o zi o sa fac asta.
Intr-o zi o sa fac asta.

Intr-o zi o sa ma trezesc devreme si o sa vad batand in geam ceata, pe strada ceata, in baie frig.
Intr-o zi o sa va spun totul, ca apoi sa nu mai vorbesc deloc, pentru ca apoi totul sa fie clar, totul sa fie simplu de inteles...
Intr-o zi o sa fac asta.
O sa lipesc post-it-uri peste tot cu "m-am saturat de...","vreau...", " o sa..... si nu o sa puteti sa faceti nimic".
O sa stric totul. Intr-o zi o sa fac asta.
Nu simt ca sunt destul de puternica. Ma dor toate. Ma gandesc ca poate chiar sunt eu mereu de vina.

Intr-o zi o sa fac asta. Va voi spune totul, sa decideti voi pentru mine, ce e bine, ce trebuie facut.
Pana atunci... ceata.