~ Coldplay - Clocks ~
Nu ploua. E soare afara, asa cum e de-o luna incoace, arde tot in jurul lui, arde si vidul. Nu ploua, asa cum nu a mai plouat de zile bune, asa ca nu-mi mai amintesc cum eram la 14 ani. Nu mai ploua, dar norii au ramas. Si-n toata intunecimea prezentei lor, imi par pentru prima oara frumosi. Imi par albi, desi-mi pateaza gradina. Imi par firavi, dezmatati, pierduti... o amintire.
Pastrez in suflet, adanc ascunse de ochii lumii, amintirile unei copile. Amintiri, iata, despre masinute, despre papusi dezbracate, despre iepurasi dolofani, despre pescarusi, meduze tupeiste, ce nu se lasa atarnate-ntr-o galetusa colorata.
Nisip fierbinte. Aproape se topeste. Sclipeste mandru in neinspirata lumina a Soarelui, sclipeste. Nisip ud, prea ud sa stea piatra de temelie a unui castel de vis. Nisip plin de scoici ascutite si perfide. Nisip adus de pe toate drumurile, ne scaldam calcaiele in el cu egoism si il lasam asa, deformat, sa arda-n Soare.
Si cum sa uiti de toate daca nu aruncandu-te in apa, chiar daca nu stii sa inoti, aruncandu-te in valuri, mici ce-i drept, care iti lovesc carnea, musca din campul tau vizual, te fura, te fac inconstient...respira acolo.
Respira acolo ca si cum ai strange in plamani aerul tuturor, respira nisip ars, respira viata din pietre, respira atomii de hidrogen, fii egoist, respira cate un pic din toate, ca si cum te-ai arunca in masa de nori de pe o creasta inalta de granit.
Respira singur. Fa un efort, asa, ca mine, si trage toate astea in piept, sa-ti ajunga in creier, sa se infiga acolo, sa nu te lase sa dormi noaptea, pana nu revii la ele.
Au trecut ani, si in fiecare an parca au fost toate energii mai intense si mai intense si m-au coplesit. Poate pentru altii n-au trecut multi, poate altii nu au inteles, poate altii nu au respirat indeajuns si s-au sufocat.
De la sute de kilometri departe, eu inca respir sub apa. Dupa 8 ani, am invatat sa nu ma mai inec.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu