cum incep multe si mai ales, cum nu se termina..

Oriunde mai departe doar cu mine e mai departe de casa decat am fost vreodata.
Ma simt acum normala, mai putin singura, mai sincera, mai deschisa catre lume, fara riscuri suplimentare.
Imi asum toate greselile, durerile, rasetele, toate cazaturile, aplauzele si zambetele trecatorilor.
Daaa...liceu.Am inceput sa arat si celorlalti cu ce vreau sa scriu o carte. O carte despre ce ne poate pielea, despre primul fum, despre primul zambet intors, despre cum vreau sa va vad pe toti arzand in Soare.
Despre primele persoane care mi-au apreciat munca. Despre ploaia de care m-ai adapostit.Multumesc Mladen. Despre cartea care m-a fascinat, despre noi. Multumesc Zaza. Despre curajul pe care l-ai avut ascultandu-mi povestea, vaicarelile si entuziasmul. Multumesc, Crizzy.Despre cat de mult am ras impreuna.Multumesc Buburuza. Despre cat de mult imi lipsesti si despre cum mi-ai deschis ochii catre lume. Multumesc Joey. Despre cum ma ranesti si ma faci mai puternica. Multumesc Andreea. Despre cum ma scoateti din sarite. Multumesc ...tuturor.
Despre ceilalti in cartea mea.
Este greu de cantarit importanta celor ca voi in viata mea.
Oriunde mai departe cu voi e mai aproape de casa decat am fost vreodata.