Roman independent P.4

Si cum de inca mai poti sa rezisti? Cum faci sa fii indiferent la tot ce inseamna realitate?
Cum faci fata dezamagirii ca ai idei care se bat in cap?
Cum de inca mai astepti sa auzi de vreun Fat-Frumos si-o Ileana Cosanzeana care au fugit pe-un cal alb in taramuri fantastice ale binelui si frumosului?
Cum de nu te mai lovesti de cladiri contorsionate in timp ce iti cauti locul in lume?
Cum de stai pe loc si nu colapsezi?

Ce e-n tine de neatins?Ce ganduri ai de sunt de nepatruns?
N-ai vrea sa nu mai fie *tu* si *eu*?
Hai sa facem in asa fel incat sa fie numai *noi*.
Nu te simti, mai cald, mai calm, acum ca vine ploaia?Te astepti ca, stand in mijlocul furtunii, sa te cureti de pacate?
Dar eu cred ca esti pur.Esti inca un copil undeva, in tine.
Te-ai pierdut? Urmeaza-ma si te fac erou.
Te fac zeu al Soarelui daca vrei.Te fac Charon si tot tu vei fi.

Esti in lumea mea acum. Simti?
E-o adiere de vant prin parul tau moale.
Simti?
Inimile toate bat acum un ritm de rock.
Simti ca nu mai esti singur? Ne e bine impreuna. Si cerul e de partea noastra.
Si-atunci ce mai astepti?
Fugi, admira, miroase nenorocita aia de floare care te-a oprit din drum, stai pe loc si asculta zumzetul, freamatul, chinul trezirii la viata dimineata, in cearsafuri albastre, cu raze de lumina care te zgarie pe fata.