IrEaL

Ireal e gandul nostru nerealizat, acela care nu poate fi destainuit, care ramane ascuns in cusca mintii noastre.
Trecatorii, cei care iti umplu drumul doar asa, sa nu iti fie prea cald sau prea frig, nu vor sti niciodata ca in dimensiunea ta, au fost bombardati in revolutia vietii tale.
Cele mai imposibile relatari te amarasc in timpul verii. Incep pe o alee in parc. Sau pe trotuarul incins la o bere. Sau sub un pom caruia ii multumesti ca va ofera umbra tie si glumelor prietenilor tai.
Continua apoi, infasurate in voaluri de iarba, cer si nori, cand intri in curte si dai cu ochii de un soare la asfintit. Adormi tarziu, dupa miezul stelelor, tocmai pentru ca visul tau se deruleaza ca un film mut.
Te trezesti la fel de tarziu si auzi in adancul mintii o voce.Nu e a mamei. E a celui/celei/tuturor celor care te fac sa visezi. Sa fii fericit fara un motiv anume.
Te trezesti si soarele iti rade din nou in fata, te trimite la paine si automat, pe drum te face sa iti aduci aminte de vata de zahar de un roz gretos din mijlocul Herastraului, de fiintele alea ciudate cu roti atasate la ghetute care te imping in flori si tot ele te injura. Dar cerul senin e de partea ta.
E fantastic tot ceea ce vrei tu sa ai.
Propria realitate. O spui tuturor zambind in fiecare zi, furand biscuitii colegei de banca, fiind liber numai de dragul libertatii, facand o lista cu albumele favorite si tipandu-ti in suflet cat mai tare, sa auda si vecinii, ca vrei mai mult.
Mai mult decat malul marii, mai mult decat gradina bunicii, mai mult decat magazinul de la colt.
Asta e fantastic.Asta e mai mult decat basm. Emotia pe care o ai cand te trezesti in purul cearsafurilor e cea mai intensa.
Soarele e mai mult decat o stea cand il uimesti cu sclipirea ochilor tai umezi abia deschisi catre lume.