Nu ajung la tine.

Eram usor fericita. Din cauza ta.
Acum sunt nervoasa. Din cauza ta.
Acum te astept. Mai tarziu o sa imi doresc sa nu te mai intorci niciodata.
Eram in ceata. Din cauza ta.
Acum e clar ca sunt singura. Din cauza ta.
Inca te astept. Stiu ca o sa faci in asa fel incat sa fie totul bine.

De ce doar bine?
Pentru ca nu inteleg ce inseamna "Foarte bine". Am primit calificativul asta ani intregi, dar eu m-am considerat de nivel mediocru. Pentru ca nu iti pot citi gandurile.
Pentru ca nu te pot tine aproape de mine. Ce e in neregula?
Gresesc mereu undeva, si niciodata nu invat unde.
Gresesc mereu statia, produsul sau in felul cum ma exprim.

Pentru ca nimeni nu isi arata adevarata fata si eu ma lovesc de unele dintre cele mai urate. Pentru ca tu esti frumos/frumoasa si nu faci parte din tiparul greselilor mele.
Pentru ca nu tu trebuie sa vezi asta, ci eu trebuie sa realizez odata si odata ca nu trebuie neaparat sa aratam bine ci sa fim pur si simplu ceea ce suntem. Eu sunt bine. Tu cine esti?

Si daca nu ai de gand sa imi raspunzi atunci nu te mai chinui sa imi patrunzi in suflet si in gand, ca nu ai ce fura. Nu te mai chinui sa ma ispitesti, nu ma pierd usor cu firea in fata acadelelor si nici trend-urile nu ma cumpara.
Dar ma atasez usor. Spune-mi ca imi esti prieten, si chiar de nu esti, eu voi fi cat de aproape voi putea, sa te protejez de comete, bombe, razboaie, sfarsituri de lumi, taieturi si cuvinte spuse aiurea.
Spune-mi ca tot ce vad e bine si ca sunt cineva. Tine-ma de mana si sunt a ta.
Pentru ca nu am nevoie de luna de pe cer, ci sa ma simt iubita(ce cuvant anost). Pentru ca trebuie neaparat sa stiu ca nu sunt o coincidenta.

Dar ...totusi... de ce nu mai ajung la tine? Atat de jos suntem? Dar unde esti tu? De ce nu mai ajung cu mana in parul tau, de ce nu imi mai spui ca e in regula ca arunc cu flori in tine?

Ana, draga... si nu numai tu.