you should come back soon..

so i can tell you how much i missed you. even though i.ve never saw you, never kissed you good-bye, never told you good night in a weird smile.

but you should come back soon so i can get to know you, get to kiss you good-bye, get to tell you good night, but wait for the sun light so i could see you again, get to know you, kiss you good-bye, tell you hi, again and again, cause you are my friend, my one and only, who can reach me when i.m hidden in my thoughts, hidden in my, oh, my, you aren.t here, but you.ll soon be, to know me, to kiss me good-bye, to tell me good night.

my friend, am i going to wait here forever? or you should get back home soon...?

poveste despre doi carcalaci

erau doi carcalaci pe-un drum de tara.
pe unul il chema cu A si pe unu cu C, si restul e prostie.
si amandoi cantau: doi carcalaci se leganau pe o panza de paianjen, si pentru ca nu se rupea, au mai chemat un carcalac...!
si apoi C intra cu capul intr-o panza de paianjen.

to be continued.. pe crizzi s blog.

by crizzi si ami:)

and for what it.s worth...

it.s all worth. the fear, the emotions, the unshared love.



si cel mai mult m-a scos din sarite faptul ca am dat drumul oricarei prejudecati, oricarei urme de rusine si oricarei emotii si am respirat cat m-au tinut plamanii, am sarit cat m-au tinut picioarele, am batut din palme, am tipat, am cantat, mi-am imbratisat prietenii.

am fost inconstienta. nu mi-a mai pasat de nimic, eram acolo, nu eram singura, era cald, eram uzi, brian a cantat parca undeva in mine si, cand imi bagam degetele in urechi, simteam cum ritmul basului aproape ma dezintegreaza. inima mea batea odata cu el.

imi venea sa il sarut. ar fi fost gresit? poate, nu o sa ma mai gandesc la asta. el... l-am vazut altfel. era tot el , cel care simtea inca ceva... pentru mine. ceva mic, simplu. dar era pentru mine. nu i-am putut spune nimic. imi venea sa il iau de mana. i-am pus mana pe umar, m-am sprijinit de el, saream impreuna, era in spatele meu, ne atingeam.era simplu.eram noi doi goi pe dinauntru, tricourile lor in geanta mea. stia ca poate am fost acolo numai pentru el. oare? stia? ce conteaza... se uita la mine, prin mine, cauta in mine si nu imi spunea. nu vroiam sa stiu.

si daca l-as fi intrebat? oricum , nu mi-ar fi raspuns, era extaziat.

*I, i, i will battle for the sun , sun , sun , sun , and , i , i , i won.t stop untill i.m done , done , done , done...*

si celalalt? ce a facut?a facut din mine ce a vrut el. m-a ridicat pe umeri, m-a facut sa fiu ceva in ochii celorlalti. dar ce am fost? impreuna, o masa de energie vibranta. o mana de emotii, o mana de oameni care cer ce e mai bun de la viata. si am primit. o imbratisare si un sarut pe frunte. am fost ce am vrut. o mana de om, cu o inima mare, cu un vis imens, realizat.
dar ea de ce a fost oare asa inflexibila? ce isi imagina?eram prietene, indiferent ce simteam.
dar a meritat totul.sa ii cunosc, sa ii inteleg, sa fiu acolo cu ei, sa fim acolo pentru noi insine, pentru a arunca peste ceilalti pofta noastra de viata si de muzica.
s-a terminat totul mult prea repede, dar poate nu ne vom uita asa usor.

If I could tear you from the ceiling,
I'd freeze us both in time,
Find a brand new way of seeing..
Your eyes forever glued to mine.

Leapsa(Crizzy s blog)

1.Spune primul cuvant care iti vine in minte.

"damn"
2.Cand ai plans ultima oara?

aseara
3.Persoana la cate ai tinut ,si poate inca tii, cel mai mult.

andu

4.Cea mai deosebita persoana pentru tine.

niki
5.Descrie starea pe care o ai in momentul de fata

n-am stare, am impresia ca a tinut prea putin concertul.cateva regrete,desi n-ar trebui;fara chef.
6.Daca ai putea sa te desparti de lume pentru o clipa ce ai face?

nu prea stiu...as tipa, as face orice sa simt ca exist cumva.
7.Ce moledie asculti in momentul acesta?

Placebo- Black-eyed
8.Pe o scara de la 1 la 10 cat de romantic esti?

sa zicem 5..

9.Ce melodie iti aduce aminte de o persoana draga?

Anti-Flag - Ever fallen in love
10.Cea mai buna zi pentru tine.De ce?

ieri 21 iunie.nu pot descrie in cuvinte.m-am distrat cu cei mai tari prieteni ever, a fost demential.

leapsa merge mai departe la cine o vrea:)

free?...not. but i will be.

o sa fiu intr-o zi libera sa fiu ce vreau. cine vreau, cum vreau, cand vreau si unde vreau. oriunde undeva, oricand.
de dragul de a sti ca insemn ceva in ochii vostri.
ce o sa fiu? o sa fiu studenta la arhitectura, studenta eminenta, urcand si coborand scarile in niste conversi rupti, cu parul roscat si cu planuri in spate. cu desene, cu vise de viitor asezate pe o simpla foaie alba, zgribulita, de hartie.parintii vor fi acolo sa ma sprijine, nu sa ma critice. vor uita ca port conversi rupti si acum.
voi batatori asfaltul de pe strazi. de cele mai multe ori cu o doza in mana si cu cativa prieteni.
voi calatori in toata lumea.mai ales, vreau sa ajung in Tibet.
nu ma voi mai rataci niciodata.
voi fi mai atenta la persoanele din jurul meu, in cine am incredere. voi fi mai singura, dar mai bine pregatita sa primesc in viata mea haotica prieteni noi.
voi merge mai mult pe jos.
voi zambi mai putin.
voi face tot posibilul sa am tot ce imi doresc, chiar daca pe alti ii lezeaza. si nu imi doresc decat sa pot fi directa cu ceilalti. sa ma pot exprima asa cum vreau, sa nu mai ascund nimic. sa iti pot spune ca esti o vaca proasta, sau ca, atunci cand te vad , imi luminezi ziua. nimic nu ma face sa ma simt mai bine decat atunci cand pot spune cuiva cat e de special in viata mea. si cand o spun, o spun sincer.
si aici intervine ghinionul meu. persoana aceea nu va intelege niciodata cat de draga imi e...va crede ca am spus-o asa, de forma.vezi tu...doare cand imparti iubire. si in schimb primesti cuie infipte in vise si in inima, si de atunci, totul doare... si vantul , si ploaia, si soarele, si cerul, si chipurile care te privesc, si strazile, si asfaltul incins, si farurile de masini, totul...
si de atunci iti doresti sa fii liber. liber de orice, eliberat de pamant, de aer...
iti doresc sa fii liber. cat de liber poti fi. iti doresc sa fi la fel de nefericit ca mine ca sa iti doresti si tu sa ai un prieten ca mine langa tine, un camarad in lupta. care lupta?
lupta cu noi, cu cei din jurul nostru, cu sfioasele zvacniri ale sinapselor cand creeaza constiinta.
imi doresc sa nu mai fiu ca tine, ca sa te pot avea langa mine, si sa ma mandresc ca esti prietenul meu...si ca ma completezi. ca sa putem fi noi, liberi.

e gresit?

*Vorba aceea...

s-ar putea maine sa mori si sa nu conteze.*

Ce s-a intamplat cu noi, ca oameni, ca treze constiinte pe pamant?
Ce s-a intamplat cu tot ceea ce eram odata? copii...ferindu-ne de fluturi, nu de faruri de masini, de vant, nu de dioxid de carbon, de ploaie, nu de pietre...
Plecam de acasa. Lasam in urma Creatorii, Ziua si Locul de nastere ca sa strabatem Universurile a mii si mii de oameni, ca sa ne ametim si sa ne simtim noi insine...altundeva, prin altcineva.
Si s-ar putea maine sa murim...si sa nu conteze.
Si credem intr-unul Dumnezeu, nu asa cum vrea lumea sa fie, ci asa cum e. E in constiinta noastra, caci Rai si Iad nu exista, si oare ce ati spune daca as crede in reincarnare?
De ce ma condamnati?
Traiesc cu teama ca maine nu o sa conteze.
Si incerc sa fac in asa fel incat totul , si al meu si al vostru, sa aibe sens.

dor de mareeeee!

dor de campurile galbene, dor de bratele dunarii, dor de apa minerala care imi sta in gat, dor de bazaitul de la radio cand se schimba frecventa, dor de benzinarii, dor de sandvisuri, dor deee....
deee... de norisorii aia mititei si veseli si pufosi siiii...si dor de statiunile pline de oameni de toate felurile, dor sa vad marea in departare, parfum albastru intinat de nechibzuiti. dor de faleza, dor sa imi ard talpile-n nisip. dor de noi.dor de colacul meu portocaliu cu bilute(nu , nu stiu nici acum sa inot).dor de costume de baie colorate, de sunci aruncate peste nasurele de la blugi si dor de tricouri-curcubeu. dor de baieti cu parul decolorat, de lantisoare de sfoara , de prosoape ude, de pantaloni plini de nisip ud. dor de dimineata. si de apus de soare la malul marii. dor de alge murdare si de viata. de muzica proasta, si de televizoarele din camerele de hotel care prin doar 5 posturi , alb negru. dor de cartofi prajiti si apa plata cu lamaie, cascaval pane si salata. dor de bere. dor de umbrelute cu buline, dungi si aia mamii lor, ca imi placeau toate. dor de noi cand spargeam lampi. dor de noi in tricouri lalai si papuci.
dor de mareeeeee.

ca sa vezi ce minte creata am:)

mi-am pus costumul de baie pe mine, un pahar de nestea cu multa gheata, sapca in cap, un pic de crema pe spate, si m-am intins in mijlocul gradinii la soare.
am stat , am stat, m-am intors pe-o parte, m-am intors pe alta... incepe sa ma manance pielea. eh asta-i. m-a mai muscat si o furnica.
prin urmare, tragem concluzia ca tot mai bine e la mare pe nisipul plin de mucuri de tigara si in apa aia plina de alge si carcalaci.

ca mai apoi sa imi dau seama ca...

a fost ziua noastra si ca nu am celebrat-o.
nicio sarbatoare nu mai are nicio valoare pentru noi. in fiecare zi suntem nuli. sau, cel putin, la fel.
La fel, la fel, la fel, totul e la fel. totul se invarte in jurul a cateva note si cateva zambete smulse cu penseta.
Obisnuiam sa fim rosii la fata, alergam in zigzag, ne udam in cap si topaiam de colo-colo. smulgeam florile cu tot cu radacina si le duceam parintilor , vecinilor, prietenilor sau oricui ne iesea in cale. flori, multe flori, smulse asa, cu tot cu radacina, care se moleseau pana sa ajunga la destinatar. paleau. mureau. apoi , cu inimile batand gata sa ne iasa din piept, ne intindeam ca niste placinte pe tot pamantul. pe iarba, pe noroi, prin praf, e asfalt, oriunde credeam ca putem sa ne reluam suflul.pe pietre. Si erau gradinile pline de culoare, culori aprinse, de te dureau dintii. maci pe toate drumurile. maci sangerii.
Si era orasul scaldat in transpiratie, caldura si flori. de pe gardul vechi se cojea vopseaua si o mai racaiam si eu cand veneam acasa , dupa o plimbare cu tata prin oras. de cateva ori m-a uitat acasa. se grabea sa plece si in timp ce eu imi puneam tenesii in picioare, el deja scotea masina din curte si pleca.
si plangeam. dar imi trecea cand venea acasa cu o ciocolata in mana. uitam de toate. si ca m-am ratacit, si ca au uitat de mine, si ca nu am primit ce cadou vroiam.
imi amintesc cum stateam iarna cateva ore pe afara, inotand pe sub zapada, si cand intram in curte eram degerata toate, rosie ca racul, cu hainele ude, si ghetutele pline de zapada si asteptam sa vina craciunul.
daaa...luminitele puse prin oras in acei ani nu o sa le uit niciodata. asa simple cum erau, 3 4 culori dar erau atat de frumoase... culorile parca aveau propria energie, propria sursa de existenta. era ca si cum cineva bun atarnase pe firele de inalta tensiune Lumina. as vrea s-o numesc Lumina copilariei. va mai amintiti? cum asteptam cu nerabdare, numaram zilele , orele pana la craciun, sau 1 iunie,sau ziua noastra.
am crescut. si de vreo 2 ani nimeni nu mai stie ca pe 23 august e ziua mea. mai cresc un pic, si in ochii lor devin...cineva. oricine, de pe strada. au uitat.
toti uitam , dar ne mai cerem si scuze. iata, am devenit responsabili. eram mici si scuzele erau doar o formalitate, nu stiam ce am gresit. acuma stim ca am gresit crescand. 1 iunie nu mai e la fel, nu mai primim masinute , primim bani. nu au nicio valoare. din mana mamei mele vreau sa primesc o imbratisare. din mana tatalui meu nu vreau sa vad 7 in teza la mate, vreau sa vad o floare(rupta drq din gradina, floare sa fie).
si cand si-au amintit ca sunt tot eu si ca a fost odata, ziua mea, s-au resemnat.
tata a venit la mine in camera, m-a sarutat pe frunte si mi-a spus *la multi ani*.ti-am spus multumesc. nu a fost de ajuns. am izbucnit in plans dupa ce ai plecat, ar fi trebuit sa te iau in brate.