Albastru.

O, stai, nu te mai misca, culoarea asta a ta vreau sa o am in minte pentru totdeauna. Totul e minciuna, pana si intunericul, n-are de ce sa ne fie frica...
Te-ai miscat! Dar, stai , te tin minte si asa, capruiul neastamparat al ochilor tai, linia fina a chipului. Asa aproape, mi-ai facut cu ochiul! Am tresarit... Culoarea asta a ta, capruiul pamantiu al ochilor tai, esti sincer?
Te-ai miscat iar, dar stai, ca te tin minte si asa, culoarea asta ciudat-a ta, fotografiile care nu ies cum vrei tu, frustrarea...
Intarzii, ne vedem si altadata, stai o clipa asa, sa tin minte culoarea asta a ta... of, nu ai stare...

Sit Sad.

It's not a silly little moment
It's not the storm before the calm
This is the deep and dyin breath of
This love that we've been working wrong on .



Frigut. Frigut afara si atat de dor de noi.
O luam de la-nceput?
Momente usoare de cugetare la ce avem mai fragil in noi?
In mine nu mai gasesc de mult timp nimic rezistent la vorbe rele, ploi si priviri asurzitoare, sfidatoare. Crancene ne sunt zilele pe care trebuie sa le-nduram. Cu stoicism imi spui?
Dar de cand suntem noi eroi? Nu mai suntem nici macar oameni, de ce ai atatea pretentii? Ceri sa-ti scriu despre lumea pe care nu am cunoscut-o, lumea care nu ma vede. Ceri de-o luna-ncoace sa-ti aduc toamna la nas. Nu ti-a ajuns atata toamna, atata frig, atatia ochi ascunsi ce trec cu teama pe langa tine?
Zi de zi... de zi fac acelasi drum spre acelasi lacas de cult, spre aceiasi copii... care inca se ascund sub paturi.
Momente usoare de cugetare la ce putem da si ce-am putea pastra in noi?
In niciun caz un zambet. Un zambet e pentru toti, nu fii egoist.

*John Meyer - Slow dancing in a burning room*

preparing to go

Am senzatia ca chiar daca, avand o putere supranaturala, revelatoare,asfi putut vedea lumea prin ochii lor, n-as fi descoperit nimic peste ce exprimau ei prin cuvinte si gesturi.

Pentru ca tot ce mi-a ramas in minte sunt o alee cu miros de tei si un cantec pe care nu il mai canta nimeni.
Cei care mi-au ramas vor fi mereu ai mei dar nu or sa mai fie la fel. Prietenii mei. Calauzele.

- Iti vine greu sa si plangi, nu-i asa?
-(da din cap)
-Te-ai lovit de toata rautatea lor. Te-ai lovit si in lumea moderna nu mai sunt tamaduitori ascunsi in baraci darapanate care cauta elixiruri miraculoase, ci doar asa numitii medici de suflete, dar ei nu vor afla niciodata ce e in sufletul tau. Un psiholog nu e o solutie. Fuga da.
(moment de paranoia: O sa ajungem rau ! Rau de tot!)

Da... asa pare acum. Ca toti suntem impotriva tuturor.

- Ti-e frica?
-(da din cap)
-Invata sa spui nu.

Si am ajuns sa spun oricarui lucru in afara de frica si durere. Pentru ca am ajuns sa iubesc eu pentru toti.

- Ai probleme?
- Nu, iubire. Tu. O sa ai.
-(ramane blocata)


-.....
Si plec. Din mine. Caci iata, pentru a putea avea mai multi prieteni, trebuie sa fi tu multiplicat de n ori, cu n personalitati, cu n infatisari, cu n sentimente. Pentru ea... am fost cea care i-a bagat cacaturile astea paranoice in cap. Si cu ele a ramas.

In the night,I hear 'em talk,the coldest story ever told

Autumn came back, toughts have taken their toll, autumn came back, here again, never ageing face...

Totu-i nou.
Asa, am dat nas in nas cu frigul. De o saptamana deja nu mai e vara. De o saptamana dardai sub trei paturi, soarele nu imi arde buzele, totul incepe sa se usuce. Asa, totul intr-o saptamana.
Imi par toate zambetele schimonosite, strambe, chinuite de ceva. Poate e din vina mea, schiopatez si toti se intreaba ce mi s-a-ntamplat...
Abia asteptam sa ies afara, sa dau cu ochii de stalpi si sa mi se lipeasca tenesii de asfalt. Dar m-am intors grabita sub ale mele 3 paturi. Inca mi-e frig.
Pacatul meu: supriza.