miercuri, 4 noiembrie 2009

lucrare de doctorat

Psihotraumatologia studiaza cauzele si efectele traumelor psihice, axandu-se atat pe preventie cat si pe reabilitare si terapie. Gottfried Fischer si Peter Riedesser pornesc de la prezentarea unei istorii a noului domeniu, cercetarea, teoria si practica ce stau la baza lui, prezinta trauma psihica in calitate de categorie etiologica si abordeaza fenomenologia situatiei traumatice. Apoi, autorii descriu cercetarile consecintelor traumei, tipologia situatiilor traumatice si strategii de cercetare a psihotraumatologiei.
[m-am depasit pe mine insami gasind asta pe google]

pai psihotraumatologia nu este o stiinta concomitent exacta cu alte stiinte logice cum ar fii prelumetalurgia dura care de fapt este un factor influentat de alti factori prelumatulargializati din categoria cocnus anus si se regaseste in toate fiintele cu sinapse libere si nu legate
[prelumatulargializati.
asta e de spanzuratoare
nici nu pot sa il pronunt]

gadilomonstruoza este o boala simptomatica, neaparat cauzata de factori externi, uneori ducand la grave tulburari mentale si ale echilibrului, negasindu-se niciun tratament aplicabil pe cale orala sau injectabila, ramanand calea abstinentei de la gadilare prelungita si pauze mari in respiratie.
[cu detalii revin in urmatoarea mea lucrare:simptomatologia gadilomonstruozei]
[boala poate sa fie simptomatica sau asimptomatica...dar despre asta in a doua urmatoarea mea lucrare:gadilomonstruoza acuta, cronica si un complex de boli asimptomatice asociate acesteia]
"nu-i rares, ca iti dezvoltam ideea pana la repulsie."

[asta pentru cine are sinapsele destul de bine dezvoltate incat sa inteleaga ca gadilomonstruoza ramane obiectul meu de studiu si ca ce am scris mai sus a fost o sfortare a genialului meu creier plin de circumvolutiuni incercand sa mai umple seara. seara buna!]

miercuri, 28 octombrie 2009

o facem special...stii tu

Ma dau cu capul de doua tocuri pana ajung la baie...
Cu vreo ora in urma nu imi puteam tine capul pe umeri, il balabaneam usor si mi se mai asezau ideile, ma scuzi daca gresesc... ar trebui sa stii mai bine ca mine, caci te tineam de mana ca sa nu ma impiedic si sa cad in fata vreunei perechi de faruri rautacioase.
A fost bine, m-am descurcat, iata-ma acasa, imi dau drumul la gura, toti cred ca sunt bine, toti cred ca sunt fericita. Eu cred?
Eu sunt?... Tu cine??...
Ba ma vezi? te cred. Ma crezi? te aud. M-asculti? te vad...
Nici urma de normal in capul meu...Am mainile moi, sar din 300 si realizez ca nu mai am genunchii si gleznele la fel de rigide ca de obicei, ma indoi... Nu-mi da drumul la mana!!!
Ma impiedic... Mi se impiedica degetele in timp ce scriu, cred ca o sa stiu maine ca ce am facut acum n-am sa mai fac a doua oara, asa, intr-o doara, pot sa jur ca inca sunt pe drum. Cred ca am pus prea mult OAU in toata treaba asta, daca ma ia durerea de cap? Jnebun? Trebuia sa las mai mult suc de portocale in sticla aia, sa las mai multa stare de bine, mai multe de la mine...

sâmbătă, 17 octombrie 2009

Bufonul.


Tragedie.
Neputincioasa privesc...la tine. Si incerc sa vad dincolo de oglinda, incerc sa vad ce nu imi poti da, cum nu poti fi ca mine, dar mi-e frica sa sparg oglinda, am impresia ca mor.
Cu ochii larg deschisi, vad totul numai ce nu trebuie, nu. Cu ochii larg deschisi privesc la o lume peste care cade grea si aspra toamna. Ramuri goale, de pe care se scutura frunzele-ngalbenite parca de timp, ramuri goale ce-mi zgarie cerul, se incalzesc in soarele de-amiaza, mor...
Mor eu sau ele?
Si parca acum cateva minute eram mai vie ca oricand: Hai, Ami, da-te! Hai, ca nu e chiar atat de inalt!
Am vazut lumea lui de sus... si am coborat. Si am tipat din tot sufletul, desi a fost prea scurta senzatia...s-a scurs prin mine si s-a pierdut. O data, de doua ori, a treia oara mi-a placut la nebunie. Radeam. Si totul se scufunda usor in lumina soarelui, totul parea frant de vreme, era frig, tot orasul ingheta, si noi.... beam vodka cu suc de portocale si radeam.
Mi-am spus ca o sa fie, poate, pentru totdeauna. Ti-am ascultat fiecare cuvant in parte, si chiar te-am crezut, nu am cazut... Am luat momentul prea in serios si nu mi-am dat seama ca am privit la tine ca la un strain, nu mai erai ca mine, nu ma mai priveam in oglinda, nu mai aveai ce sa imi oferi. Si m-am infruptat pentru cateva secunde din sufletul bogat si din mintea ta care... ravnea la mine?