Singing like you were here

Simt nevoia sa gasesc in tine mai mult decat un prieten si mai putin decat un iubit. De iubit te-as iubi oricat, dar nu stiu daca ai intelege felul meu de a o face...
Mi-ai fi fost astfel de mii de ori.
Dar poate daca ai fi stiut ca... mi-e frica... nici nu m-ai mai fi privit?
Nu esti ceea ce am avut impresia la inceput si mi-e tare, tare teama ca te vei speria de mine, de felul meu de a gandi, de felul meu de a a-ti strange degetele... Suntem prea departe, mult prea departe de cea mai mica sansa de a da cu curaj timpul inapoi, de a fuziona din afara doua sau mai multe lumi si de a fi din nou cu noi unde am fost azi, doar ca mai devreme...sau poate asta am facut gresit pana acum. Totul prea devreme...
Am spus prea devreme ca iubesc sau ca urasc, cand nici una din ele nu erau implinite. Am crezut ca tot ceea ce visam se va adeveri...dar absolut nimic nu s-a-ntocmit. Nimic fac de ani de zile, crezand ca din nimic se va face ceva, ceva maret, ceva extraordinar. Dar numai eu am crezut, si numai in mintea mea se proiecteaza-n planuri fiecare lume a fiecarei persoane... Auzind-o sau privind-o, lumea unei persoane devine lumea noastra... el mundo que se reve y que muere.
Lumea noastra cum s-a-nfaptuit? Nu e oare lumea noastra trezita si moarta deja, acum ca nu esti aici?
Ti-as canta dar numai daca vrei ai sa ma asculti... si trebuie sa fii tare atent sa prinzi cate-o frantura de vers. Iti cant, prost, da, stiu, dar ma auzi? Nu poti. Nu m-ai auzit niciodata cantand, si pana si vorbele mi-au fost parca ale altei persoane-grabite, neadevarate;vocea asta n-am mai avut-o niciodata.

*Scorpions - Still loving you*

O multime de senzatii

calm, vibratii, somn, Nelumina, al meu.

liniste, furtuna, despartire, vers, adiere.

portocaliu, dor, nerabdare, frica, inteles.

N-am mai ales.
A fost cateodata cate ceva al meu, o papadie, o dupa-amiaza, sau poate doar un zambet. O privire pierduta si am priceput.Nu ma mai vreti.
N-am mai ascultat.
A fost cateodata ceva al nimanui, pe care am irosit un vers, un acord, poate doar ecoul unui strigat de disperare. Un sarut sfios si am priceput.N-am mai plecat.
Am regretat fiecare minut in care te-am asteptat. Fiecare clipa cand am crezut ca ma tradezi, cat am fost prieteni.
Fiecare moment in care m-am gandit la nimicul din jur si frumusetea lui m-a trezit dintr-o eterna stare de vis. Fiecare strop de aer, fiecare gura de apa, fiecare imbratisare, toate in zadar... nimic nu ma face sa ma simt mai vie decat acidul de pe gat sau durerea din sinusuri.
Am pierdut lumini si am gasit intuneric unde ma asteptam mai putin. In universurile si sufletele oamenilor.Simpli oameni, oameni cu ochii goi, oameni care asteapta rabdatori intrarea in nimicnicie.
Mi-a dat sangele. Prea multa violenta in jurul meu si totusi, nu-i de-ajuns! Am taiat singura acolo unde ma durea mai tare, numai ca sa simt...o multime de senzatii. Pieirea constiintei, odata cu intrarea in detalii.

Intr-o zi o sa fac asta.

Intr-o zi o sa fac asta.
Intr-o zi o sa fac asta.

Intr-o zi o sa ma trezesc devreme si o sa vad batand in geam ceata, pe strada ceata, in baie frig.
Intr-o zi o sa va spun totul, ca apoi sa nu mai vorbesc deloc, pentru ca apoi totul sa fie clar, totul sa fie simplu de inteles...
Intr-o zi o sa fac asta.
O sa lipesc post-it-uri peste tot cu "m-am saturat de...","vreau...", " o sa..... si nu o sa puteti sa faceti nimic".
O sa stric totul. Intr-o zi o sa fac asta.
Nu simt ca sunt destul de puternica. Ma dor toate. Ma gandesc ca poate chiar sunt eu mereu de vina.

Intr-o zi o sa fac asta. Va voi spune totul, sa decideti voi pentru mine, ce e bine, ce trebuie facut.
Pana atunci... ceata.