Quick post

Ma mut.
Pe Wordpress cica.
Mai am de lucru ...http://hardcoreneeds.wordpress.com/

classical gas

Sa te sacrifici inseamna sa iti arunci o mare parte din suflet si din viata in vant, sa arunci cuvinte, sa te razbuni pe tine insuti...

Sa iubesti inseamna sa te pierzi, sa te uiti. Si o faci, pentru ca asta e cel mai frumos lucru care ti se poate intampla, te imparti in zeci de bucati ca sa ii oferi celuilalt hrana. Asta este cel mai frumos lucru, sa respecti, sa duci grija, sa mangai, sa protejezi, sa admiri sclipirea care sta la baza lumii, sclipirea constiintei, a existentei...

Ce vor toti filosofii astia de la noi? Sa ii iubim. Neliniste metafizica, sa privesti un copil in ochii mari, miscarea e... absoluta. N-avem nimic al nostru, decat ceea ce simtim, si atunci... nu trebuie sa ne incredem in simturi.

"Cat aveam sa imi repet intrebarea la nesfarsit..."

De ce am mai iubi? " e un sistem frumos, sau nu e nimic."

Ca sa nu fim nevoiti sa spunem ca...

" sunt singur acum, dupa miezul noptii, in tot cuprinsul pamantului."

Ingrat.

"Si eu care credeam ca ma iubesti doar pe mine."

As vrea sa iti fi spus asta la momentul potrivit. Dar acum i-o spun altcuiva.
As vrea acum sa stau intre milioane de pereti, sa nu mai dau cu ochii de ai tai, blesteme, imi e frig cand ma privesti... ti-as trata toate bolile, numai sa ma lasi in pace. Pleaca. Ia-le pe toate celelalte in brate, excita-le, ce frumos stii sa minti. Frumos stii sa saruti si pe obraz.

Te detest pentru ca eu chiar credeam ca ma iubesti numai pe mine.

(pentru un M)

You

You should probably hear me unless you are high...
You should probably see me unless it is raining…
You should probably smell my skin fragrance unless you are not around…
You should probably speak to me because I’m not fine.

You should have been there so you can miss me now, just missed me being the best that I can.
You should have been there because I used to be perfect, and now I am better.
But better is awful when there’s no one to appreciate that…

lucrare de doctorat

Psihotraumatologia studiaza cauzele si efectele traumelor psihice, axandu-se atat pe preventie cat si pe reabilitare si terapie. Gottfried Fischer si Peter Riedesser pornesc de la prezentarea unei istorii a noului domeniu, cercetarea, teoria si practica ce stau la baza lui, prezinta trauma psihica in calitate de categorie etiologica si abordeaza fenomenologia situatiei traumatice. Apoi, autorii descriu cercetarile consecintelor traumei, tipologia situatiilor traumatice si strategii de cercetare a psihotraumatologiei.
[m-am depasit pe mine insami gasind asta pe google]

pai psihotraumatologia nu este o stiinta concomitent exacta cu alte stiinte logice cum ar fii prelumetalurgia dura care de fapt este un factor influentat de alti factori prelumatulargializati din categoria cocnus anus si se regaseste in toate fiintele cu sinapse libere si nu legate
[prelumatulargializati.
asta e de spanzuratoare
nici nu pot sa il pronunt]

gadilomonstruoza este o boala simptomatica, neaparat cauzata de factori externi, uneori ducand la grave tulburari mentale si ale echilibrului, negasindu-se niciun tratament aplicabil pe cale orala sau injectabila, ramanand calea abstinentei de la gadilare prelungita si pauze mari in respiratie.
[cu detalii revin in urmatoarea mea lucrare:simptomatologia gadilomonstruozei]
[boala poate sa fie simptomatica sau asimptomatica...dar despre asta in a doua urmatoarea mea lucrare:gadilomonstruoza acuta, cronica si un complex de boli asimptomatice asociate acesteia]
"nu-i rares, ca iti dezvoltam ideea pana la repulsie."

[asta pentru cine are sinapsele destul de bine dezvoltate incat sa inteleaga ca gadilomonstruoza ramane obiectul meu de studiu si ca ce am scris mai sus a fost o sfortare a genialului meu creier plin de circumvolutiuni incercand sa mai umple seara. seara buna!]

o facem special...stii tu

Ma dau cu capul de doua tocuri pana ajung la baie...
Cu vreo ora in urma nu imi puteam tine capul pe umeri, il balabaneam usor si mi se mai asezau ideile, ma scuzi daca gresesc... ar trebui sa stii mai bine ca mine, caci te tineam de mana ca sa nu ma impiedic si sa cad in fata vreunei perechi de faruri rautacioase.
A fost bine, m-am descurcat, iata-ma acasa, imi dau drumul la gura, toti cred ca sunt bine, toti cred ca sunt fericita. Eu cred?
Eu sunt?... Tu cine??...
Ba ma vezi? te cred. Ma crezi? te aud. M-asculti? te vad...
Nici urma de normal in capul meu...Am mainile moi, sar din 300 si realizez ca nu mai am genunchii si gleznele la fel de rigide ca de obicei, ma indoi... Nu-mi da drumul la mana!!!
Ma impiedic... Mi se impiedica degetele in timp ce scriu, cred ca o sa stiu maine ca ce am facut acum n-am sa mai fac a doua oara, asa, intr-o doara, pot sa jur ca inca sunt pe drum. Cred ca am pus prea mult OAU in toata treaba asta, daca ma ia durerea de cap? Jnebun? Trebuia sa las mai mult suc de portocale in sticla aia, sa las mai multa stare de bine, mai multe de la mine...

Bufonul.

Tragedie.
Neputincioasa privesc...la tine. Si incerc sa vad dincolo de oglinda, incerc sa vad ce nu imi poti da, cum nu poti fi ca mine, dar mi-e frica sa sparg oglinda, am impresia ca mor.
Cu ochii larg deschisi, vad totul numai ce nu trebuie, nu. Cu ochii larg deschisi privesc la o lume peste care cade grea si aspra toamna. Ramuri goale, de pe care se scutura frunzele-ngalbenite parca de timp, ramuri goale ce-mi zgarie cerul, se incalzesc in soarele de-amiaza, mor...
Mor eu sau ele?
Si parca acum cateva minute eram mai vie ca oricand: Hai, Ami, da-te! Hai, ca nu e chiar atat de inalt!
Am vazut lumea lui de sus... si am coborat. Si am tipat din tot sufletul, desi a fost prea scurta senzatia...s-a scurs prin mine si s-a pierdut. O data, de doua ori, a treia oara mi-a placut la nebunie. Radeam. Si totul se scufunda usor in lumina soarelui, totul parea frant de vreme, era frig, tot orasul ingheta, si noi.... beam vodka cu suc de portocale si radeam.
Mi-am spus ca o sa fie, poate, pentru totdeauna. Ti-am ascultat fiecare cuvant in parte, si chiar te-am crezut, nu am cazut... Am luat momentul prea in serios si nu mi-am dat seama ca am privit la tine ca la un strain, nu mai erai ca mine, nu ma mai priveam in oglinda, nu mai aveai ce sa imi oferi. Si m-am infruptat pentru cateva secunde din sufletul bogat si din mintea ta care... ravnea la mine?

Singing like you were here

Simt nevoia sa gasesc in tine mai mult decat un prieten si mai putin decat un iubit. De iubit te-as iubi oricat, dar nu stiu daca ai intelege felul meu de a o face...
Mi-ai fi fost astfel de mii de ori.
Dar poate daca ai fi stiut ca... mi-e frica... nici nu m-ai mai fi privit?
Nu esti ceea ce am avut impresia la inceput si mi-e tare, tare teama ca te vei speria de mine, de felul meu de a gandi, de felul meu de a a-ti strange degetele... Suntem prea departe, mult prea departe de cea mai mica sansa de a da cu curaj timpul inapoi, de a fuziona din afara doua sau mai multe lumi si de a fi din nou cu noi unde am fost azi, doar ca mai devreme...sau poate asta am facut gresit pana acum. Totul prea devreme...
Am spus prea devreme ca iubesc sau ca urasc, cand nici una din ele nu erau implinite. Am crezut ca tot ceea ce visam se va adeveri...dar absolut nimic nu s-a-ntocmit. Nimic fac de ani de zile, crezand ca din nimic se va face ceva, ceva maret, ceva extraordinar. Dar numai eu am crezut, si numai in mintea mea se proiecteaza-n planuri fiecare lume a fiecarei persoane... Auzind-o sau privind-o, lumea unei persoane devine lumea noastra... el mundo que se reve y que muere.
Lumea noastra cum s-a-nfaptuit? Nu e oare lumea noastra trezita si moarta deja, acum ca nu esti aici?
Ti-as canta dar numai daca vrei ai sa ma asculti... si trebuie sa fii tare atent sa prinzi cate-o frantura de vers. Iti cant, prost, da, stiu, dar ma auzi? Nu poti. Nu m-ai auzit niciodata cantand, si pana si vorbele mi-au fost parca ale altei persoane-grabite, neadevarate;vocea asta n-am mai avut-o niciodata.

*Scorpions - Still loving you*

O multime de senzatii

calm, vibratii, somn, Nelumina, al meu.

liniste, furtuna, despartire, vers, adiere.

portocaliu, dor, nerabdare, frica, inteles.

N-am mai ales.
A fost cateodata cate ceva al meu, o papadie, o dupa-amiaza, sau poate doar un zambet. O privire pierduta si am priceput.Nu ma mai vreti.
N-am mai ascultat.
A fost cateodata ceva al nimanui, pe care am irosit un vers, un acord, poate doar ecoul unui strigat de disperare. Un sarut sfios si am priceput.N-am mai plecat.
Am regretat fiecare minut in care te-am asteptat. Fiecare clipa cand am crezut ca ma tradezi, cat am fost prieteni.
Fiecare moment in care m-am gandit la nimicul din jur si frumusetea lui m-a trezit dintr-o eterna stare de vis. Fiecare strop de aer, fiecare gura de apa, fiecare imbratisare, toate in zadar... nimic nu ma face sa ma simt mai vie decat acidul de pe gat sau durerea din sinusuri.
Am pierdut lumini si am gasit intuneric unde ma asteptam mai putin. In universurile si sufletele oamenilor.Simpli oameni, oameni cu ochii goi, oameni care asteapta rabdatori intrarea in nimicnicie.
Mi-a dat sangele. Prea multa violenta in jurul meu si totusi, nu-i de-ajuns! Am taiat singura acolo unde ma durea mai tare, numai ca sa simt...o multime de senzatii. Pieirea constiintei, odata cu intrarea in detalii.

Intr-o zi o sa fac asta.

Intr-o zi o sa fac asta.
Intr-o zi o sa fac asta.

Intr-o zi o sa ma trezesc devreme si o sa vad batand in geam ceata, pe strada ceata, in baie frig.
Intr-o zi o sa va spun totul, ca apoi sa nu mai vorbesc deloc, pentru ca apoi totul sa fie clar, totul sa fie simplu de inteles...
Intr-o zi o sa fac asta.
O sa lipesc post-it-uri peste tot cu "m-am saturat de...","vreau...", " o sa..... si nu o sa puteti sa faceti nimic".
O sa stric totul. Intr-o zi o sa fac asta.
Nu simt ca sunt destul de puternica. Ma dor toate. Ma gandesc ca poate chiar sunt eu mereu de vina.

Intr-o zi o sa fac asta. Va voi spune totul, sa decideti voi pentru mine, ce e bine, ce trebuie facut.
Pana atunci... ceata.

Albastru.

O, stai, nu te mai misca, culoarea asta a ta vreau sa o am in minte pentru totdeauna. Totul e minciuna, pana si intunericul, n-are de ce sa ne fie frica...
Te-ai miscat! Dar, stai , te tin minte si asa, capruiul neastamparat al ochilor tai, linia fina a chipului. Asa aproape, mi-ai facut cu ochiul! Am tresarit... Culoarea asta a ta, capruiul pamantiu al ochilor tai, esti sincer?
Te-ai miscat iar, dar stai, ca te tin minte si asa, culoarea asta ciudat-a ta, fotografiile care nu ies cum vrei tu, frustrarea...
Intarzii, ne vedem si altadata, stai o clipa asa, sa tin minte culoarea asta a ta... of, nu ai stare...

Sit Sad.

It's not a silly little moment
It's not the storm before the calm
This is the deep and dyin breath of
This love that we've been working wrong on .



Frigut. Frigut afara si atat de dor de noi.
O luam de la-nceput?
Momente usoare de cugetare la ce avem mai fragil in noi?
In mine nu mai gasesc de mult timp nimic rezistent la vorbe rele, ploi si priviri asurzitoare, sfidatoare. Crancene ne sunt zilele pe care trebuie sa le-nduram. Cu stoicism imi spui?
Dar de cand suntem noi eroi? Nu mai suntem nici macar oameni, de ce ai atatea pretentii? Ceri sa-ti scriu despre lumea pe care nu am cunoscut-o, lumea care nu ma vede. Ceri de-o luna-ncoace sa-ti aduc toamna la nas. Nu ti-a ajuns atata toamna, atata frig, atatia ochi ascunsi ce trec cu teama pe langa tine?
Zi de zi... de zi fac acelasi drum spre acelasi lacas de cult, spre aceiasi copii... care inca se ascund sub paturi.
Momente usoare de cugetare la ce putem da si ce-am putea pastra in noi?
In niciun caz un zambet. Un zambet e pentru toti, nu fii egoist.

*John Meyer - Slow dancing in a burning room*

preparing to go

Am senzatia ca chiar daca, avand o putere supranaturala, revelatoare,asfi putut vedea lumea prin ochii lor, n-as fi descoperit nimic peste ce exprimau ei prin cuvinte si gesturi.

Pentru ca tot ce mi-a ramas in minte sunt o alee cu miros de tei si un cantec pe care nu il mai canta nimeni.
Cei care mi-au ramas vor fi mereu ai mei dar nu or sa mai fie la fel. Prietenii mei. Calauzele.

- Iti vine greu sa si plangi, nu-i asa?
-(da din cap)
-Te-ai lovit de toata rautatea lor. Te-ai lovit si in lumea moderna nu mai sunt tamaduitori ascunsi in baraci darapanate care cauta elixiruri miraculoase, ci doar asa numitii medici de suflete, dar ei nu vor afla niciodata ce e in sufletul tau. Un psiholog nu e o solutie. Fuga da.
(moment de paranoia: O sa ajungem rau ! Rau de tot!)

Da... asa pare acum. Ca toti suntem impotriva tuturor.

- Ti-e frica?
-(da din cap)
-Invata sa spui nu.

Si am ajuns sa spun oricarui lucru in afara de frica si durere. Pentru ca am ajuns sa iubesc eu pentru toti.

- Ai probleme?
- Nu, iubire. Tu. O sa ai.
-(ramane blocata)


-.....
Si plec. Din mine. Caci iata, pentru a putea avea mai multi prieteni, trebuie sa fi tu multiplicat de n ori, cu n personalitati, cu n infatisari, cu n sentimente. Pentru ea... am fost cea care i-a bagat cacaturile astea paranoice in cap. Si cu ele a ramas.

In the night,I hear 'em talk,the coldest story ever told

Autumn came back, toughts have taken their toll, autumn came back, here again, never ageing face...

Totu-i nou.
Asa, am dat nas in nas cu frigul. De o saptamana deja nu mai e vara. De o saptamana dardai sub trei paturi, soarele nu imi arde buzele, totul incepe sa se usuce. Asa, totul intr-o saptamana.
Imi par toate zambetele schimonosite, strambe, chinuite de ceva. Poate e din vina mea, schiopatez si toti se intreaba ce mi s-a-ntamplat...
Abia asteptam sa ies afara, sa dau cu ochii de stalpi si sa mi se lipeasca tenesii de asfalt. Dar m-am intors grabita sub ale mele 3 paturi. Inca mi-e frig.
Pacatul meu: supriza.

I fear darkness, but light hurts me so much more

M-am chinuit sa nu imi fac griji in legatura cu poza, dar ma jenau atatea, imi ardea soarele pielea, ma zgaria pamantul ala uscat si intunericul ... era inca prea aproape de mine.

Stiam ca in cateva ore nu imi voi mai putea permite sa stau, ca acum, in gradina, jucandu-ma in tarana, razand de una singura si spunandu-mi: "asta... o voi uita repede." si am inceput sa plang. Pentru ca vroiam sa ramana soarele-n loc la ora 5 si Tigrutz sa nu mai imbatraneasca si florile sa nu se mai usuce. Pentru ca vroiam sa ramana vesnic august, sfarsit de august, dragul meu august.

E luna care prevesteste iarna-mi mult iubita, in care inca imi pot incalzi sufletul lipindu-l de pamant, in care nicio ploaie nu ma inunda cu dureri surde, in care soarele paleste printre strugurii usor copti... da... s-au cam copt strugurii... sug toata seva din coaja de strugure si o arunc fara sfiala printre flori.

E sfarsit de august si nu ma asteapta nimeni. E doar un alt sfarsit contopit cu un alt inceput, nu au nume, nu au numar, doar exista, alergandu-se unul pe altul printre secunde... si le numar. Ale naibii, le numar secundele astea... si dupa vreo 20 spun: "am mai crescut cu 20..."... sau au fost mai putine? Caci timpul devine scurt, prieteni, dragii mei prieteni, imi va fi dor de voi toti, desi nu vreau sa recunosc. Ni s-au scurtat zilele si inca astept acel noroc ... in care, de altfel, chiar nu cred. Dar fie cum spuneti voi!

Sa ploua cu noroc... Ca tot a apusu soarele, si norii, de maine, au sa inceapa sa se stranga, ca doar e ziua mea...e ziua cand nimeni nu s-ar fi asteptat sa fie intunecati de lumina dulce de la ora sase... e cald.

Dar in curand o sa ne fie din nou frica.

Nu ajung la tine.

Eram usor fericita. Din cauza ta.
Acum sunt nervoasa. Din cauza ta.
Acum te astept. Mai tarziu o sa imi doresc sa nu te mai intorci niciodata.
Eram in ceata. Din cauza ta.
Acum e clar ca sunt singura. Din cauza ta.
Inca te astept. Stiu ca o sa faci in asa fel incat sa fie totul bine.

De ce doar bine?
Pentru ca nu inteleg ce inseamna "Foarte bine". Am primit calificativul asta ani intregi, dar eu m-am considerat de nivel mediocru. Pentru ca nu iti pot citi gandurile.
Pentru ca nu te pot tine aproape de mine. Ce e in neregula?
Gresesc mereu undeva, si niciodata nu invat unde.
Gresesc mereu statia, produsul sau in felul cum ma exprim.

Pentru ca nimeni nu isi arata adevarata fata si eu ma lovesc de unele dintre cele mai urate. Pentru ca tu esti frumos/frumoasa si nu faci parte din tiparul greselilor mele.
Pentru ca nu tu trebuie sa vezi asta, ci eu trebuie sa realizez odata si odata ca nu trebuie neaparat sa aratam bine ci sa fim pur si simplu ceea ce suntem. Eu sunt bine. Tu cine esti?

Si daca nu ai de gand sa imi raspunzi atunci nu te mai chinui sa imi patrunzi in suflet si in gand, ca nu ai ce fura. Nu te mai chinui sa ma ispitesti, nu ma pierd usor cu firea in fata acadelelor si nici trend-urile nu ma cumpara.
Dar ma atasez usor. Spune-mi ca imi esti prieten, si chiar de nu esti, eu voi fi cat de aproape voi putea, sa te protejez de comete, bombe, razboaie, sfarsituri de lumi, taieturi si cuvinte spuse aiurea.
Spune-mi ca tot ce vad e bine si ca sunt cineva. Tine-ma de mana si sunt a ta.
Pentru ca nu am nevoie de luna de pe cer, ci sa ma simt iubita(ce cuvant anost). Pentru ca trebuie neaparat sa stiu ca nu sunt o coincidenta.

Dar ...totusi... de ce nu mai ajung la tine? Atat de jos suntem? Dar unde esti tu? De ce nu mai ajung cu mana in parul tau, de ce nu imi mai spui ca e in regula ca arunc cu flori in tine?

Ana, draga... si nu numai tu.

Cand vrei..

Pentru ca m-ai facut sa rad cand ai plecat.

Pentru ca stii ce imi place sa mai fac inafara de a visa.

Pentru ca stii cum sa ma faci sa te astept rabdatoare, chiar daca esti plecata saptamani intregi.

Pentru ca tu si cu el sunteti cei care ma fac sa rosesc.

Vezi? In sfarsit gasesc motive...

Da, s-a schimbat ceva cu noi.In noi.In bine.

Totul pare bine.

Pentru ca stiu ca ai sa faci tot posibilul sa te intorci mai repede, si chiar daca o sa fie si asa prea tarziu, ziua mea poate sa fie oricand. Uite , pentru tine, anul asta ziua mea va fi nu pe 23, ci pe 28. Pentru ca pot sa te astept. Si pentru ca stiu ca tot ce conteaza nu e cand e, ci cu cine o petrec. Si cu tine si el as petrece ore intregi, stand pe iarba, ascultand muzica, uitandu-ma in jur si neintelegand nimic. Pentru ca nu am nevoie de substante.

[mesaj: Orange. pff...]

Aleg optiunea 200.000.000 de minute in afara retelei ca esti pe Vodafone si imi mananci zilele...

Si de asta inca faci parte din lumea mea. Pentru ca mi-o schimbi in fiecare zi, pentru ca ma gandesc la tine si la el, si el imi da doar fluturi in stomac, tu imi faci dor. Il fabrici undeva in pivnita si il presari pe tricouri si bratari si mi le dai asa si ma oftici.

Si mi-e dor sa rad din nou de tine.

Si de el.

Noi. O sa fim acolo cand vrei.

Pentru ca stii ca albastrul e preferatul meu dar am decat un tricou turqoise si ala mare. Si stii ca imi place sa ma uit la tine cand te machiezi esti fascinanta cum te strambi in oglinda si nu realizezi...

Pentru ca stii atatea lucruri despre mine dar nu iti pasa de sunt bune sau rele, pentru ca asa esti si tu.

Si el... o sa afle in curand cat imi este de frica si ce efort fac pentru noi. Imi e frica de mine si tu stii asta. Si o sa ma asculti cand o sa vrei.

Imi e frica de toate si asta face lumea atat de colorata.

Pentru ca florile, inimioarele, ursuletii, curcubeele, iepurasii, tricourile cu texte, pozele inramate etc. au devenit un brand, te rog...sa intelegi ca nu stiu ce sa iti daruiesc. Pentru ca meriti multe.Si o sa imi spui ce iti doresti cu adevarat.

Astept. Cand vrei.

Cu flori.

Bun...dupa cum stiti 8 martie este o zi speciala pentru toate mamele,indiferent de varsta as putea spune,pentru ca in ziua de azi intalnesti mame si la 15 ani(poate si mai tinere).
Am obiceiu tampit ca de o aniversare sau o zi speciala sa cumpar cadou pentru parinti...tot din banii lor.si nu cred ca sunt singura care face asta.Ce vreau eu acum sa relatez este frumoasa zi de 8 Martie...pe care in mod obisnuit trebuia sa o petrec alaturi de mama.Dar nu s-a intamplat asta...pentru ca am ales sa ma vad cu prietenul.Am gasit o scuza destul de buna ca sa ma vad cu el : Am un curs de info la Universitate si ma duc ca sa nu se supere diriga.Ea nu le prea are cu orasu,asa ca nu avea de ce sa ma intrebe ce caut eu tocmai la Universitate si unde as fi putut eu sa fac cursuri?poate pe scara de la metrou sa suflu in pungi(vorba vine).Minciuna credula si inocenta.Asadar,mi-a dat niste bani sa am pe drum si sa-mi cumpar ceva de mancare,sau in caz ca mai am nevoie si pentru altceva.In cele din urma m-am vazut cu prietenul si pentru ca n-a avut alta treaba,mi-a facut niste mici-mari urme pe gat(intelegeti voi) macar daca erau ascunse...nu la vedere,sa se uite lumea ca la felu paispe la mine in statie.
Am ajuns la 1 Mai de unde trebuia sa iau maxi,si pentru ca tocmai imi venise pensia adica banii dati de mama,m-am gandit sa ii iau niste flori,ca totusi era 8 Martie.Asa ma simteam si eu bine,ca in ciuda faptului ca am mintit-o macar un gest frumos si din suflet sa fac. Lumea continua sa se holbeze la mine si deja devenea chiar stresant,ma simteam aiurea si iritata.Ajunsa acasa...o strig pe mama la geam sa vina pana la usa.Aveam florile ascunse la spate,ca sa-i fac o surpriza.In cele din urma deschide usa,si primul lucru pe care-l zice este ‘Ce-ai pe gat ???’ foarte surprinsa si speriata ca nu stia ce-am patit.In gandul meu : draci lati am uitat sa-mi ridic guleru la geaca si sa ma dau cu pudra peste urme.Singura chestie care mi-a venit la gura a fost:Na flori !vrei ceva de la magazin ?parca vroiai paine,hai ca ma duc si revin repede.Si am plecat,in acelasi timp sincera sa fiu ma bufnise si rasu pentru ceea ce facusem.Oricum chiar daca am evitat momentu,cand m-am intors acasa tot a trebuit sa vorbesc cu ea si sa-i povestesc totul.Intamplarea a fost amuzanta,pe moment,pentru ca relatia mea cu tipul respectiv nu a tinut si m-am simtit prost pentru atatea minciuni spuse mamei si tatei,ca sa ma vad cu el si care nu m-au adus nicaieri.Doar mama stia,care aflase intr-un mod socant si asta era deajuns pentru mine,chiar daca ma simteam aiurea pentru ca nu ii spusesem de la inceput despre relatia mea cu baiatul respectiv.
Multumesc Puff pentru minunata zi de 8 Martie > :D<> :D< ! Daca nu ma vedeam cu tine nu aveam ocazia sa ii iau flori mamei(Principalul motiv:lene si stare proasta a parului,care ma determinau sa stau ca o paralizata in casa)

Postare realizata de ControlAltDelete

Multe multumiri.

mai stii ?

Putinii ani se pierd usor in culori calde si sterse... timpul le uraste.

~Mai stii cand a ras profesoara de engleza in generala cand am scris compunerea despre cel mai bun prieten al meu si am zis ca e ursuletul?(ok, let's talk about someother's friend, who's more real)
Tot la el m-am intors...

I used to have a voicE

~NIN-Everyday is exactly the same~

Avem oare limite? Are oare universul o limita? Cat de infinit e infinitul?

Caci cred ca am atins una din ele... acum sunt langa ea, o simt, vibreaza, se dilata, se contracta, ma ataca...

Nu mai sunt libera sa fac nimic. Nu ma mai pot gandi decat la ura, dispret, respingere... Totul e respingator: corpul meu, gandurile, visele, sperantele, idealurile, marile si oceanele, muntii, nebunii care ii urca, tot ce mi-a placut odata. Tot ce obisnuia sa ma faca usor fericita...atat de putine dar atat de frumoase... atat de simple... lucruri mici, oameni mici, stari mici...

Sclipiri infime ale unei sperante ca eu... pot schimba ceva. Ca ma pot schimba pe mine, eu , si nu altii; ca pot evolua fara sa cresc, fara sa ma maturizez, ca imi pot umple capul cu cele mai sumbre calcule matematice, cu cele mai ascunse stari fizice ale Universului, cu cele mai intense stari sufletesti, adunate de pe drumuri...

Tot ce obisnuia sa ma ridice deasupra mediocrului, dar sa ma sustina sub geniu... s-a pierdut odata cu o criza de nervi, cu cateva cuvinte cu rost dar care nu le inghit, cu un repros venit de la cei care obisnuiau sa ma protejeze de toate astea.

Tot ceea ce credeam: ca lumea mea se invarte in jurul meu, ca pot controla si un fir de praf de la insasi marginea ei...in ce am crezut oare?

NU controlez nimic. Timpul ma controleaza, spatiul de asemenea, parintii nu mai spun, prietenii peste orice inchipuire, simplii trecatori fac orice cu mine.

Arunca-ma la gunoi.

Dar asa, cu bolta, minuneaza-te ce indeletniciri ascunse pastrezi sub piele.

Tu insuti esti un gunoi, si ma arunci pe mine in cel mai insolubil si mai jegos coltisor al tau... si pentru ce? Sunt lumina, dar nu ma generez singura, sunt curata, pe cat de curata pot fi, dar ma murdaresc usor, sunt eu... si nu pot face nimic pentru tine, marite rege clovn.

Urasc clovnii. cu fetisoarele lor deformate de zambete stridente si stricate, cu ochii lor greu incercati de cruce, cu parul lor umflat cu cine stie cate ganduri necurate si cu cati paraziti de plastic... Sunt condusa de catre niste clovni imbracati in salopete cu buline agresive, pe un drum neasfaltat, ud si scaldat in pietre sparte de ger, catre.... un necunoscut stiut numai de ei.

Caut o scaparare de chibrit, un chip familiar, un zambet cald, care nu cere nimic in schimb, o simpla privire care zice: " vino, esti tu si esti asa cum trebuie, asa imi placi, vino, esti binevenit, aici esti cine vrei tu sa fii, nu fii ca noi, fii pentru noi tot ce poti fi mai bine".

Sunt un fluturas...

Dar mi s-a sters puful de pe aripi... odata cu el mi s-a luat si culoarea. Odata cu ea, mi s-au rupt si antenele. De furnici negre imi este sfartecat fragilul trup..